Fiecare copil cu talentul lui

Ce e de facut daca numai unul dintre copiii tai invata cu tragere de inima? Cum vei reusi sa-l ambitionezi pe cel mai putin preocupat de scoala afli de la psihologul Carmen Badoi.

Fiica noastra, Maria (opt ani), are rezultate foarte bune la scoala, pe cand fratele ei mai mic, Cosmin (sapte ani), se situeaza undeva, la mijlocul clasei. E un baiat vesel, simpatic, sportiv, cu o multime de prieteni, pasionat de calculatoare, dar prea putin interesat de scoala. Am asteptat sa treaca o luna, ca sa se adapteze la programul si exigentele scolii, dar nu se observa vreo schimbare. Pe cat de ordonata si constiincioasa este fetita, pe atat de dezinteresat este Cosmin. Am inteles ca asa sunt cam toti baietii la varsta aceasta. Totusi, ce am putea face? Cum am putea sa o incurajam pe Maria pe aceasta cale, dar fara sa-l complexam pe baiat? Ideal ar fi sa-i stimulam si lui interesul pentru carte. E posibil?

Psiholog Carmen Badoi: Rezultatele scolare reprezinta numai un aspect al inteligentei. Faptul ca Maria are numai calificative foarte bune nu inseamna ca ea este mai inteligenta decat fratele ei. Multi copii care nu au rezultate scolare stralucite compenseaza acest lucru printr-un nivel sporit de inteligenta sociala sau emotionala; din cate am aflat, Cosmin are o mare usurinta in a lega prietenii.

Pe termen lung, aceasta e o calitate la fel de importanta ca si rezultatele la invatatura. De aceea, e bine sa incurajezi talentele baiatului, nu sa i le subestimezi. Nu compara niciodata copiii si, mai ales, nu-i eticheta. Atunci cand Cosmin obtine note mai slabe, nu-i spune ceva de genul: „De ce nu poti lua note bune, ca sora ta?. Procedand in acest mod, nu reusesti decat sa-i inoculezi sentimente de invidie si frustrare fata de sora sa, nicidecum sa-l stimulezi la invatatura.

Atunci cand copilul sufera un esec, trebuie sa-l incurajam, sa-i aratam ca avem incredere in inteligenta si capacitatea lui, nu sa-i aratam cat de buni sunt altii. Comparatiile intre frati pot fi dezastruoase: ele pot da nastere unei rivalitati care sa dureze toata viata. Iti recomand sa-i pui pe ambii copii in situatii si experiente diferite. Oricat de multumita ai fi de performantele fetitei, asta nu inseamna ca ea va avea parte numai de succese toata viata, in toate domeniile.

Ar trebui sa supui amandoi copiii unor teste, atat pentru a descoperi performantele copilului mai slab la invatatura, dar si pentru a pregati copilul cu note bune pentru eventuale nereusite. Ai putea constata – cu surpriza! – ca tocmai copilul care nu exceleaza la scoala poate demonstra abilitati speciale pentru muzica sau sport. Astfel, copilul care se credea cel mai bun poate descoperi ca nu e in toate situatiile „cel mai bun, iar celalalt va avea satisfactia sa-si intreaca sora intr-o privinta.

Copii supradotati
Orice parinte are tendinta sa exagereze performantele copilului sau. In general, nu e cazul sa consideram un copil cu rezultate bune la invatatura ca fiind supradotat.

Pentru edificare, iata cateva caracteristici ale unui copil supradotat:
– vocabular matur;
– imaginatie bogata;
– interes pentru o varietate de teme si de activitati;
– simt al umorului foarte dezvoltat; – usurinta in manevrarea cuvintelor, astfel incat, deseori, face jocuri de cuvinte si asocieri de idei.

Psihologul Joseph Renzulli, profesor in educatia supradotatilor si dezvoltarea talentului, la Universitatea din Connecticut, imparte supradotarea in doua mari arii. Prima numita supradotarea scolara este caracterizata de succes scolar la teste si la invatare. Pe acesti copii sistemul ii identifica cu usurinta. Cu toate acestea, nu exista un nivel inalt de corelare intre IQ si succesul scolar. A doua categorie este supradotarea creativ-productiva. Aceasta descrie acele arii ale activitatilor umane unde valoarea inalta este plasata in dezvoltarea de materiale originale.

Renzulli arata ca ambele categorii sunt importante si ca exista interactiuni intre acestea. Cea de-a doua categorie are doua subcategorii, una este creativitatea, cea de-a doua este ambitia de a atinge anumite teluri (task commitment).

Renzulli argumenteaza ca este necesar un anumit echilibru intre aceste trei arii. Abilitatea peste medie cu creativitate nu ajung productive fara ambitie. De asemenea, abilitatea peste medie si ambitia nu devin productive fara creativitate. Pe de alta parte creativitatea si ambitia nu duc la nimic si de calitate fara abilitate peste medie.

Este important de stiut cum se pot cupla caracteristicile celor trei inele cu cerintele unor profesii pentru evita pe cat posibil atat inadaptarea socio-profesionala cat si instabilitatea intr-un camp profesional, ambele variante ducand la esec in loc de succes.
• Cu creativitate si ambitie putem gasi profesiuni manufacturiere ce nu solicita o inteligenta deosebita.
•Cu inteligenta si ambitie putem gasi profesii ce sunt bazate pe respectarea corecta a unor reguli, precum cea de jurist sau de contabil, care nu cer o creativitate deosebita.
•Cu inteligenta si creativitate putem descoperi profesii mai reflexive in care se lucreaza in ritm propriu, precum cea de psiholog.
•De asemenea cu inteligenta, dar fara creativitate si ambitie exista profesii precum cea de bibliotecar sau de comerciant, ce utilizeaza o singura caracteristica dezvoltata.
•Cu ambitie, dar fara creativitate si inteligenta inalta putem gasi arii profesionale precum in industrie, la masini de lucru unde aceasta caracteristica este utilizata.
•Doar creativitatea fara ambitie si inteligenta deosebita se valorifica in profesii precum gradinaritul sau moda vestimentara.

Desi se pot gasi campuri de activitate in care aceste caracteristici sa dea succes social este necesar ca sa existe un inalt nivel de dezvoltare a cel putin uneia dintre cele trei inele.

Educatia supradotatilor ofera cai de valorificare si stimulare a celor trei inele in mod diferentiat in functie de bagajul natural al fiecarui copil. Acesta este si motivul pentru care educatia supradotatilor poate deveni educatia supradotarii intr-un invatamant de masa, prin programele de imbogatire.

Foto: 123rf.com