Frica de intuneric – sfaturi practice de la psiholog

Incetul cu incetul camera copilului devine un loc perfect antifonat. Copilul picoteste, si-a baut lapticul, o caldura confortabila il invaluie. Deodata, intr-o tresarire la granita dintre somn si veghe, copilul deschide ochii si este intampinat de o masa amorfa de negru.

Cum se instaleaza frica de intuneric

Acest intuneric parea pana acum cateva momente invaluitor, dar acum devine din ce in ce mai ostil. Poate fi un moment in care copilul se simte traversat de o unda de nesiguranta, de dorinta de a fi protejat si aparat.

De cele mai multe ori, atunci cand este mic, trece cu greu peste acest episod si incepe sa scanceasca sau sa zbiere, alertandu-si parintii ca se simte in pericol. Reactia acestora din urma este foarte importanta.

Uneori, se intampla sa nu-l auda sau sa opteze pentru formula educativa de tip calire, lasandu-l la cheremul propriilor lui frici si neintervenind. O alta reactie, potential la fel de paguboasa, este aceea de a alerta toata familia, de a intra buluc in incapere si de a afisa o ingrijorare exagerata.

Practic, a ignora copilul atunci cand i se face frica de intuneric nu inseamna decat a-i transmite ca el e singur in fata pericolului. Reactia numarul doi, aceea de exacerbata ingrijorare, transmite un mesaj similar: ca fetita sau baietelul sunt neajutorati si fara aparare.

Siguranta pentru copii

Poate te recunosti intr-unul dintre portretele de parinti descrisi – cel spartan, care isi propune sa educe copilul in spiritul rezistentei si a confruntarii, sau cel „de puf, care ar prefera sa traiasca pe propria lui piele toate amenintarile si experientele neplacute ale copilasului.

Felul in care ne raportam la frica de intuneric a copiilor nostri va determina un anumit scenariu de siguranta pentru copiii nostri atunci cand acestia vor ajunge la varsta adulta. Pentru stramosii nostri, lasatul noptii anunta un pericol cert, presarat de amenintarile atacurilor din partea animalelor salbatice, frigului si a altor forte malefice.

Am preluat cu noi, adanc inscrisa, aceasta programare. De aceea, momentele de sperietura sau teroare pe care le traim in cursul noptii sunt mult mai rapid asociate cu ideea unui pericol iminent, comparativ cu momente similare pe care le-am trai in timpul zilei, cand, subiectiv, consideram ca avem controlul.

Din aceasta perspectiva, nu trebuie sa traim o mare trauma in copilarie pentru a dezvolta o fobie de intuneric. Ajunge sa descoperim pe pielea noastra aceasta ancestrala frica (trezindu-ne in miezul noptii intr-o incapere intunecata, usor confuzi si nesiguri asupra locului unde suntem, fara nici un sprijin in preajma.

O experienta atat de banala, dublata de o reactie exagerata a parintilor sau adultilor din jur, este suficienta pentru a cimenta o frica intensa de intuneric.

Responsabilitatea adultilor

Frica de intuneric se instaleaza rapid tocmai pentru ca este pre-programata: ne nastem cu ea, nu o putem evita. Exista si o responsabilitate a adultilor in a perpetua sau a agrava aceasta frica ancestrala. Intunericul in sine este amenintator, tocmai pentru ca omul este o fiinta diurna.

Sfaturi practice pentru frica de intuneric

1. Instructajele date la adormire copilului ar trebui sa fie clar formulate si ferm respectate de parinti: nici spaima, nici prea mult rasfat. Este bine sa lasi la indemana copilului o mica veioza.

2. Interventia parintilor. Este mai bine sa linistesti copilul acolo unde el a trait frica, sa treci inca o data in revista posibilitatile pe care le are la indemana de a controla situatia si sa-i incurajezi progresele.

3. Nu mai depindem de altii. Este momentul in care nu ne mai temem de singuratate, atunci cand acceptam, fara multe retineri, sa traim singuri, sa dormim singuri, sa ne ingrijim singuri de noi.

4. Proba autonomiei personale. Multe frici traite in copilarie isi au originea in nepriceperea unor adulti de a ne transmite un mesaj coerent despre propria noastra siguranta. Fobia de intuneric dezvoltata in copilarie va avea o influenta asupra vietii noastre de adult, in special la nivelul experientelor legate de spatii sigure/nesigure si de persoane sigure/nesigure.

Text: Mugur Daniel Ciumageanu, psiholog clinician,
Foto: 123rf.com