Gătim, ne jucăm şi învăţăm

Tu trebuie să găteşti, iar cei mici vor să vă jucaţi. De ce nu le-aţi face pe amândouă o dată? Să vezi câte lucruri învaţă distrându-se!
Inteligenţa şi aptitudinile lor se dezvoltă şi când îi ţii pe lângă tine, „la cratiţă“, dacă ştii să le stârneşti interesul pentru tot ce se întâmplă în mica lume a bucătăriei.

 

Dacă are sub 2 ani

Instalează-l pe bebe în scăunelul lui înalt şi arată-i legumele şi ustensilele de bucătărie: „Uite o roşie. Vezi, are culoarea… roşie. Fii atent, acum o să o tai în bucăţi“. Astfel, îi atragi atenţia asupra fiecărui lucru pe care îl faci şi el deprinde noţiuni foarte complexe: a curăţa, a tăia, a şterge etc.
Pasul doi: dă-i câteva legume curăţate şi spălate. O să le sucească pe toate părţile şi o să le ducă la gură. Iar tu, mami, vei profita de curiozitatea lui naturală şi-i vei da să guste alimente încă necunoscute lui: avocado, brânză, ţelină…
Fratele mai mărişor trebuie atras, şi el, în joc: poate să pună legumele în cratiţă, să amestece ingredientele, să-ţi aducă sarea, orezul, făina etc. Aşa învaţă să le deosebească între ele.

 

Între 2 şi 4 ani

Este perioada în care piciul îşi dezvoltă vocabularul – e timpul să faceţi conversaţie. „Dă-mi, te rog, prosopul mic de bucătărie. Nu, puiule, acesta este un prosop mare, ţi l-am cerut pe cel mic.“
Tot acum îşi diversifică şi experienţele senzoriale: face diferenţa dintre rece şi cald, crud şi copt, dulce şi sărat… Profită de curiozitatea lui naturală şi antrenează-l într-un joc ce-i dezvoltă gustul: îi dai, unul câte unul, diverse alimente, spunându-i cum se numesc. Apoi el închide ochii şi îi dai din nou câte un aliment. Iar el va trebui să îl recunoască.
Fratele mai mărişor se iniţiază, în acest timp, în logică. Ajutându-te la bucătărie, prinde din zbor nişte noţiuni de aritmetică: jumătate, dublu, cantităţi egale… Se deprinde cu formele (pătrat, rotund) şi cu greutăţile (1 kg, jumătatea de kilogram, 1 litru etc.). Dă-i şi alte „teme“, care să-i pună la lucru şi simţul estetic: cere-i să aşeze, după un desen imaginat de el, legumele pe platou, apoi să îl decoreze cu verdeaţă. Sau să decupeze, în cocă, formele din care veţi face plăcinţele,
ori să decoreze tarta cu fructe. Orice copil e fericit să vadă ce „operă“ frumoasă şi gustoasă i-a reuşit.

 

Între 4 şi 7 ani

Continuaţi cu aritmetica, dar la alt nivel: acum suntem fetiţe şi băieţei mari – calculăm! Câţi morcovi punem şi câţi cartofi, câte linguriţe de zahăr, câte persoane suntem la masă… Şi nu ne mulţumim doar cu număratul, facem noi şi noi progrese: pricepem ce înseamnă „să punem de două ori mai mult“ sau „să împărţim în două părţi egale“. Şi uite aşa, când va veni timpul să studieze fracţiile, pentru el o să fie floare la ureche să priceapă ce înseamnă „dublu“, „jumătate“ sau „o treime“.

 

La vârsta şcolii

Dacă dezleagă de acum misterul cântarului de bucătărie, cântărind ba 100 g de făină, ba 1 kg de mere, la şcoală n-o să se mai încurce în hăţişul subdiviziunilor şi va fi capabil să programeze cuptorul cu microunde, ca să-şi încălzească ceva bun. Ce ar mai fi de învăţat? Să taie fără să se rănească, să toarne în pahar fără să verse pe jos…

 

 

Text: Libertatea pentru femei

Foto: shutterstock.com

URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Bebelusul