Grijile cresc o data cu copiii

Am auzit destul de des parintii spunand „copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari” si am ajuns la concluzia ca asa este.

Pentru mine grijile au inceput din momentul in care ne-am hotarat sa avem un copil, pentru ca primul meu gand a fost „oare voi putea sa raman insarcianta?”, apoi dupa ce am tinut in mana testul cu 2 liniute pe langa bucuria imensa pe care am simtit-o, au venit apoi alte griji, tipice as putea spune pentru sarcina.

Din cauza unor probleme de sanatate, medicul mi-a spus, inca de la primul control ca exista riscul destul de mare fie sa pierd sarcina in primul trimestru, fie sa nasc prematur, asa ca grija si teama pentru copilul meu au aparut chiar din primele clipe.

Mi l-am dorit enorm si nici nu puteam concepe ideea de a-l pierde atat de repede, insa primul trimestru a trecut si am rasuflat usurata, cel putin pe jumatate pentru ca trecusem de primul „hop”.

Apoi grijile la fiecare control, test si analiza, insotie de dorinta, fireasca a oricarei viitoare mamici, ca totul sa fie in regula cu minunea din burtica.

Mai repede decat m-am asteptat a venit si cel de-al doilea „hop” atunci cand am intrat in travaliu prematur insa cu ajutorul medicilor care au reusit sa imi opreasca contractiile, am reusit sa imi duc puiul pana la 38 de saptamani cand se considera a fi o nastere la termen si am adus pe lume un baietel sanatos.

Apoi dupa ce am ajuns acasa, grijile au reaparut, ma tot intrebam inca din maternitate daca voi reusi sa ma descurc, daca voi sti cum sa il ingrijesc bine si sa ii satisfac nevoile la timp si asa cum trebuie.

Dar spre surprinderea mea, instinctul matern si-a facut treaba de minune si m-am trezit facand totul extrem de natural. Bineinteles ca grijile nu au disparut, urmaream scutecele si notam numarul si consistenta scaunelor, notam cat a mancat si la ce ore, greutatea, samd si pana ajungeam la controlul periodic speram ca totul sa fie ok cu puiul meu si sa se incadreze in „graficele de crestere”.

Cu trecerea timpului grijile s-au concentrat pe diversificare, alimentatie si dezvoltarea functiilor si chiar daca majoritatea parintilor nu recunosc asta, instinctiv vor face comparatie cu alti copii de varsta propriilor copii si se vor intreba daca „al lor” tine pasul cu ceilalti.

O data cu intrarea in colectivitate, grijile s-au indreptat inevitabil catre starea de sanatate pentru ca pe langa beneficiile excelente pentru dezvoltarea capacitatilor de socializare pe care le are colectivitatea, apare si o componenta neplacuta: racelile.

In primii 2 ani de cresa am trecut prin toate: varicela, otite, rosu in gat, amigdalite, bronsita, de mult prea multe ori, avand perioade in care nu avea nici macar o saptamana de pauza intre ele.

Dar au trecut si o data cu intrarea la gradinita, au aparut grijile privind educatia, pentru ca am fost uimita sa constat ca inca de la grupa mica, au caiete speciale de lucru pentru diferite materii astfel ca presiunea si-a facut simtita prezenta si aici nu ma refer doar la noi parintii, ci mai ales la copilul nostru.

Anul acesta va incepe scoala si bineinteles ca grijile vor trece din nou, la un alt nivel. Ce incerc eu dragi parinti sa va transmit, este ca e normal sa va faceti griji, face parte din viata de parinte si oricat de bine te informezi, oricat de mult citesti si indiferent cu cat de multi medici si specialisti discuti, grijile tot vor aparea.

Asa cum spunea o prietena, „esti cea mai buna mama pe care copilul tau o poate avea si de asemenea, esti singura pe care o are”

Simona David, mamica de baietel nazdravan