Infecțiile de tract urinar la copii: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Infecțiile de tract urinar (ITU) afectează frecvent copiii și generează multe îngrijorări pentru părinți. Un episod netratat poate duce la complicații, inclusiv la probleme ale rinichilor. În acest articol, explicăm clar de ce depistarea rapidă este necesară, ce semne pot indica o ITU la cei mici și ce pași poți urma pentru prevenție și tratament. 

Ce reprezintă infecțiile de tract urinar la copii?

O infecție a tractului urinar la copil apare când bacteriile ajung în sistemul urinar: rinichi, uretere, vezică sau uretră. Adesea, semnele variază și pot trece neobservate, mai ales la sugari sau copii mici. Dacă medicul nu intervine la timp, o ITU poate afecta rinichii și poate produce complicații ireversibile. De exemplu, un copil care face febră fără motiv aparent sau urinează ciudat are nevoie de evaluare. Oprită la timp, infecția nu lasă urmări.

Structura tractului urinar și tipurile de infecții

Tractul urinar include:

• rinichii – filtrează sângele și produc urina;
• ureterele – transportă urina către vezica urinară;
• vezica urinară – depozitează urina până la eliminare;
• uretra – asigură eliminarea urinei.

Infecțiile se pot dezvolta în diferite zone ale sistemului urinar și se clasifică astfel:

• ITU inferioară – implică vezica (cistită) sau uretra (uretrită);
• ITU superioară – afectează rinichii (pielonefrită) și pot produce probleme dacă nu se tratează corect;
• ITU acute – apar brusc și cu simptome evidente;
• ITU recurente – reapar de mai multe ori într-un an.

Cauze și factori de risc

Bacteria E.coli provoacă majoritatea ITU la copii. Aceasta ajunge de la nivelul pielii din jurul organelor genitale către tractul urinar. Alte bacterii implicate pot include Klebsiella sau Proteus și, în situații mai rare, ciupercile precum Candida, mai ales la copiii cu imunitate scăzută.

Infecții de tract urinar la copii: factori de risc

• fetele – uretra mai scurtă favorizează pătrunderea bacteriilor în vezică;
• malformațiile apărute la naștere (exemplu: reflux vezico-ureteral, unde urina ajunge înapoi la rinichi);
• igiena precară, mai ales la schimbarea scutecelor;
• constipația, care poate perturba golirea completă a vezicii;
• băieții necircumciși, în primul an de viață;
• istoricul familial de ITU.

Cum se manifestă infecțiile urinare la copii?

Simptomele depind de vârsta copilului și de zona afectată în sistemul urinar. La sugari, semnele pot fi nespecifice, ceea ce face diagnosticarea dificilă.

Sugari:

• febră inexplicabilă;
• refuzul alimentației;
• vărsături;
• plâns constant;
• schimbări de miros la urină;
• agitație sau moleșeală.

Copii mici și școlari:

• senzație de usturime la urinare;
• nevoia de a urina des;
• senzația urgentă de urinare;
• dureri abdominale sau de spate;
• urină tulbure sau cu sânge;
• febră sau frisoane.

Metode de diagnostic: ce investigații sunt recomandate?

Pentru a confirma o ITU, medicul analizează simptomele, efectuează un consult și recomandă investigații de laborator. Principalele analize includ:

• examen urină – evidențiază prezența leucocitelor sau bacteriilor;
• urocultură – stabilește bacteria și antibioticele la care aceasta răspunde (antibiogramă).

Colectarea urinei variază:

1. la sugari – prin punguțe speciale lipite pe piele sau, uneori, prin cateterism;
2. la copiii mai mari – în recipient steril, după igiena riguroasă.

La copiii sub doi ani sau la cei cu ITU repetate, medicul poate recomanda:

• ecografie renală;
• uretrocistografie micțională;
• alte investigații imagistice, dacă apar suspiciuni de anomalii

Dacă locuiești în Capitală și copilul tău are nevoie de evaluare completă sau de consult pediatric, poți găsi servicii pediatrice în București în clinici cu acces rapid la specialiști și investigații moderne.

Tratamentul infecției urinare la copil: recomandări medicale

Tratamentul elimină bacteriile și reduce riscul de complicații sau recidive. Pașii principali implicați:

• medicul prescrie antibiotice potrivite tipului de bacterie și vârstei copilului;
• durata tratamentului variază între 7 și 10 zile, ajustată după gravitatea și localizarea infecției;
• în cazuri ușoare, copilul se tratează acasă, însă formele severe sau pielonefrita se tratează în spital, cu antibiotice administrate intravenos;
• hidratarea constantă ajută eliminarea mai rapidă a bacteriilor;
• dacă infecția se asociază cu anomalii structurale (cum ar fi reflux vezico-ureteral), echipa medicală poate propune investigații suplimentare sau o colaborare între pediatru, nefrolog și urolog pediatric;
• nu opri tratamentul înainte de termen, chiar dacă simptomele dispar. Tratamentele nepotrivite sau incomplete pot duce la reapariția infecției;
• urmărește posibilele efecte adverse ale tratamentelor, cum ar fi reacții alergice sau tulburări digestive, și anunță medicul dacă apar modificări neobișnuite.

Infecțiile de tract urinar la copii reprezintă o problemă frecventă, dar tratabilă atunci când este depistată la timp. Recunoașterea simptomelor specifice, efectuarea investigațiilor corespunzătoare și administrarea tratamentului adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor, cum ar fi afectarea rinichilor.

Educația privind igiena, hidratarea corespunzătoare și monitorizarea atentă, mai ales în cazul copiilor cu factori de risc, sunt pași importanți în prevenirea recurențelor. Consultul medical prompt rămâne cheia pentru protejarea sănătății celor mici și pentru evitarea consecințelor pe termen lung.

Disclaimer: Acest articol oferă informații orientative și nu poate înlocui controlul realizat de personal medical calificat. Pentru orice suspiciune privind o infecție urinară la copil, consultă imediat pediatrul. Prevenția, controalele regulate și respectarea indicațiilor primite sunt pași importanți pentru sănătatea celor mici.

Surse: https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/urinary-tract-infections/urinary-tract-infections-uti-in-children

Foto: Shutterstock