Invata-l cum sa nu mai piarda timpul

Ce urmeaza sa facem maine? Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa existe pe buzele adultilor (care s-au maturizat), dar si ale copiilor, cu o seara  ina­­­­inte de acel „maine.

Planul pentru maine se face azi, nu maine, desigur. Chiar daca un copil nu are inca bine consolidata notiunea timpului, trebuie sa invete de mic sa isi faca un program pentru a doua zi, sa integreze in el ceea ce trebuie facut (igiena personala, orele de la gradinita sau scoala, mesele zilei, sportul, lectiile s.a.m.d.) si ceea ce ii place tare mult sa faca (joaca, vizionarea programelor tv, vizite la prieteni sau rude etc.).

Recapitularea activitatilor de a doua zi reprezinta o sursa de confort psihic pentru copii, aceasta anticipare avand menirea sa-i mai relaxeze, sa le confere siguranta si impresia de control. Un copil avertizat ca urmeaza sa faca un anumit lucru este un copil mai putin stresat de acel lucru. Deci expresia „nu vreau acum, mai tarziu va aparea mai putin pe buzele copilului.

Un alt mod de a trage de timp este „nu stiu sa fac asta sau „nu pot sa fac asta, insa in spatele acestui „nu pot, „nu stiu se ascunde altceva – fie nu stie de unde sa inceapa, fie nu are chef, fie s-a prins ca nu ai timp pentru minime instructiuni si spera sa scape amanand activitatea pana nu va mai fi nevoie sa o faca, ori o faceti impreuna (mai mult tu) si scapa mai ieftin (de exemplu, cura­­­­­­­­­­­­­­­te­­­nia in camera, temele etc.).

Atentie! Daca „nu stiu si „nu pot se refera aproape permanent la teme, trebuie analizata si posibilitatea existentei unor dificultati de invatare peste care nu trebuie trecut cu usurinta – ele se agraveaza in timp. Daca „nu pot inseamna „nu stiu de unde sa incep sau „nu imi e clar ce am de facut, atunci va trebui sa il dirijam spre impar­­­­tirea sarcinii in mai multe sarcini mai mici (de exemplu, in loc de „fa-ti curat in camera, ii spunem: pune jucariile la loc, apoi sterge praful, pune hainele in dulap etc.), atentionandu-l sa nu se gandeasca decat la ce face in acel moment, nu la ce urmeaza, sa faca cate o treaba pe rand, sa nu treaca de la una la alta. Dar daca „nu pot in­­­seamna „nu inteleg, e cazul sa vorbim cu cadrul didactic de la gradinita sau de la scoala si sa facem si o evaluare psihologica a copilului.

Un alt mod de a procrastina este de a amana o activitate de teama ca nu o face bine – mai ales in cazul activitatilor noi. Aici mai apare si influenta extrem de nociva a perfectionismului. Copilul amana pentru ca nu i-a iesit bine din prima, sau nu la fel de bine ca altcuiva.

Rezolvarea – parintele va renunta la comparatiile cu altcineva si va sus­­­­­­­­­­­­­­­­­ti­­­­­ne copilul, il va lauda pentru fiecare progres ob­­­­ti­­­­­nut. Ca sa evitam amanarile exasperante (mai ales cele de dimineata, dinainte de plecarea la scoala, sau cele de seara, dinainte de culcare), nu trebuie decat sa ignoram istericalele copilului si sa punem la punct un ritual zilnic, pe care o vreme (cateva zile, pana il invata) il repetam de cu seara: „te trezesti la ora x, iar la ora y plecam, asa ca in acest rastimp tu trebuie sa te speli, sa mananci, sa te imbraci; desigur poti face si alte lucruri daca ai timp, insa trebuie sa stii ca la ora y iesi din casa asa cum esti – imbracat sau in pijama, mancat sau nu, spalat sau nu. Tu alegi. Daca ai nevoie de ajutorul meu la oricare dintre aceste activitati imi spui, daca nu, nu.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2