Invata-l sa fie punctual

Ai cumva dimineti condimentate cu urlete, lupte, enervare pana la momentul in care iesi pe usa spre gradinita, scoala si serviciu? Ai spus de cel putin zece ori de cand te-ai trezit: „Hai mai repede, e tarziu, grabeste-te!”?

Inseamna ca ai deschis revista unde trebuie. Fie ca esti in criza acuta de timp din cauza revenirii de dupa vacanta si inca nu v-ati obisnuit cu ritmul de dimineata nebuna, fie sunteti cronofagi cronici ori campioni ai intarziatului zilnic de la intalniri – cu scoala, serviciul sau orice persoana care a avut imprudenta sa creada ca va puteti tine de cuvant cand spuneti ca ajungeti undeva la o anumita ora.

Oare si voi sau numai ceilalti ati/au constientizat ca trebuie sa faceti ceva ca sa se schimbe lucrurile? Cu adultii trebuie mai mult de lucrat pe tema aceasta, dar copiii sunt foarte usor de resetat din prostul obicei de a intarzia dimineata. De ce? Pentru ca ei nu au nevoie decat de joc si de rutini stricte.

Jocul incepe cam asa: de cu seara, ii povestim copilului ca am aflat un joc nou, care poate face diminetile mai usoare. Numai ca jocul acela nu poate sa se desfasoare decat cu ajutorul ceasului.

Copilul va trebui sa suporte pe propria piele consecintele mocaielii sale. Dar la fel va trebui sa pateasca si parintele care obisnuieste sa piarda vremea dimineata!

Cine e mai rapid – limba mare a ceasului sau copilul? Se recapituleaza cu copilul ce are de facut dimineata – spalat, mancat, imbracat, aranjat haine, incaltari si ghiozdan – si vedem ce putem face de seara, inainte de culcare, ca sa pacalim ceasul.

Desigur, ghiozdanul, hainele si incaltamintea pot fi pregatite seara. Pentru dimineata putem face, fara stirea ceasului, o cronometrare a timpului necesar pentru rutinele de dimineata, adaugand si zece minute de joaca sau desene.

Probabil ca vom observa ca avem nevoie de minimum 40 de minute, deci vom pune ceasul sa sune pentru a porni concursul diminetilor cu minimum 45 de minute inainte de ora de iesire din casa. Va sfatuiesc sincer ca pentru primele zile de competitie sa il puneti cu o ora inainte, pentru a nu risca.

Dimineata nu ii mai amintim copilului ce are de facut, dar am putea sa pregatim o lista cu aceste activitati, desenate pe o foaie, in ordinea stabilita anterior: spalat, mancat, imbracat etc.

El singur trebuie sa urmareasca limba ceasului si sa se incadreze in timp. Daca nu o face, asa va iesi pe usa, adica nepieptanat, jumatate imbracat sau nemancat.

A ajunge la timp undeva nu este doar o dovada de bun-simt, ci mai ales de buna crestere.

Ati observat vreodata cum este privita de colegi persoana care intarzie? Daca sunteti voi acel personaj, probabil ca nu. Pentru ca aveti senzatia ca ati pacalit sistemul, furandu-i cateva minute si inventand mereu scuze pentru sef.

Dar daca pentru voi insiva ati facut aceasta alegere si va priveste, cu copilul vostru ce aveti? Copilul care intarzie este si mai prost privit si evaluat de colegii lui decat adultul care intarzie.

El primeste aceste aprecieri negative nevinovat, pentru ca, in majoritatea cazurilor, nu el este de vina ca a ajuns tarziu, ci parintii lui, pentru ca nu au fost in stare sa faca ceva sa schimbe acest lucru.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.