Invata-l sa nu minta!

Copiii mint ca sa ne faca placere, sa nu ne contrazica, sa se faca acceptati. Copiii pot minti in sensul ca denatureaza realitatea si spun ceea ce se asteapta de la ei, acest lucru intamplandu-se in special in familiile in care exista puternice diferente de opinii intre adulti sau conflicte intrafamiliale.

Copiii mint despre lucruri sau actiuni nereale, pe care ei le au sau le-au infaptuit, pentru ca, astfel, atrag atentia asupra lor, arata cat de grozavi sunt ei. De ce? Pentru ca, probabil, nu stiu cum altfel sa se puna in valoare sau se simt inferiori altora care chiar au acele obiecte sau au facut tot felul de lucruri despre care cei din jur se arata foarte interesati.

Spun lucruri interesante sau mult imbunatatite despre performantele lor, pentru a fi mai apreciati, mai iubiti de parinti sau adultii din jur. De ce? Pentru ca, proba­bil, asteptarile acestor adulti la adresa copiilor sunt exagerate si copilul in­­­cearca sa nu isi deza­ma­geasca parintele, familia.

Sa spunem ca, la varsta de doi, trei ani, minciunile copilului sunt oarecum tolerabile, in sensul ca unele dintre ele pot fi expresia unor dorinte ne­­­­implinite ale copilului – de exemplu, copilul spune ca are un catel, desi nu are, sau spune ca a fost la Disneyland, desi nu a vazut decat la televizor imagini cu parcul de distractii, insa vrea si el sa impresioneze audienta cu ceva special, sau afirma cu tarie ca tatal sau il duce la plimbare in fiecare zi, desi tatal l-a parasit cu ceva timp in urma si nu l-a mai vazut de atunci etc.

Citeste continuarea in revista BABY, editia iulie-august.