Invata-ti copilul sa imparta cu altii

Si in generozitate, parintii sunt modelele copiilor. A imparti cu ceilalti nu este acelasi lucru cu a darui; de aceea, trebuie sa facem copilul sa inteleaga dife­renta. De multe ori, asa-zisul egoism este doar o chestiune de comunicare.

Egoismul este extrem de usor de acceptat ca mod de comportament, mai ales de catre un copil. Cu atat mai mult cu cat, pentru un copil, este ceva foarte firesc, natural. De el (de egoism) se poate scapa incet, dar sigur.

De exemplu, incepand cu a accepta sa fie folosita paturica pe care o avea cand era bebelus pentru a-l inveli pe fratiorul mai mic. Sau prin a accepta ca musafi­rul sa primeasca primul desertul preferat de copil.

Dar nu trebuie sa ne grabim in a trage concluzia ca avem un copil care stie sa imparta numai pentru ca este de acord sa dea din lucrurile sale, dar lucruri care nu il intereseaza. A imparti cu cineva este ceva greu de tolerat pentru un prescolar, cu atat mai mult cu cat la aceasta varsta copiii sunt, in mod natural, egocentrici.

Mai mult, pentru ca ei nu au notiunea timpului, poate fi un lucru groaznic sa astepte sa le vina randul – de exemplu, cand folosesc impreuna cu fratele/sora o bicicleta sau calculatorul. Sau cu ceilalti copii – jucariile de la gradinita.

Prescolarii sunt intr-un continuu proces de so­cializare; pe luna ce trece, relatiile cu ceilalti copii, prieteniile capata tot mai multa importanta, activi­tatile de grup sunt preferate in detrimentul celor individuale.

Acest lucru presupune ca vor aparea (cu voie sau fara voie) gesturi ce tin de „a imparti cu ceilalti – vor incepe sa imparta jucariile de nisip, isi vor astepta randul la leagan, dar aceste gesturi nu sunt constante si nu apar intotdeauna, cu atat mai putin atunci cand ar trebui sa apara. Inconstanta este de fapt foarte normala, pentru ca pre­scolarii se gandesc la ei mai intai, iar la ceilalti mai tarziu sau deloc.

Ca sa nu mai vorbim ca pretuiesc foarte mult propriile posesiuni („este al meu repre­zinta una dintre expresiile favorite), asa ca nu prea se lasa usor cand vine vorba de a imparti cu cineva. Pentru un adult, o jucarie este doar un obiect de plastic, o masinuta sau o papusa, dar pentru copil este ceva care include si propria lui identitate.

Dar, cum spuneam, copiii de aceasta varsta au si propriile momente de generozitate, care ar trebui surprinse si intarite prin lauda, pentru a incuraja comportamentul. Si in nici un caz nu trebuie sa fortam un copil care nu vrea sa imparta, sa o faca. In special cand este vorba de jucariile favorite.

Gestul de a imparti cu cineva trebuie sa fie educat si sa fie facut in mod natural, cu placere, nu fortat sau obligatoriu. Caci aceasta nu mai este genero­zitate, este obligatie.

Conteaza foarte mult felul in care am vorbit copilului despre obiectele intrate in posesia lui, in scopul nobil de a-l face grijuliu si responsabil; caci daca i s-a tot re­petat: „Nu mai lasa juca­riile imprastiate sau „aduna tot ce ai si haide sa le punem in sacosa, ca vin copiii si ti le iau, atunci nu e de mirare ca si la patru-cinci ani le va tine strans la piept.

Pentru ca el intelege ca a imparti cu cineva este acelasi lucru cu a scoate din posesie. Impartind cu cineva un lucru nu inseamna ca il pierzi definitiv (numai daca nu este ceva de mancare), ci il imprumuti o perioada de timp, dar ramane tot al tau.

Acest lucru trebuie sa il stie si copilul (noi ii vom spune) inainte de a-i cere sa imparta un lucru cu cineva, nu dupa ce a inceput sa planga ca nu vrea.

A invata sa imparti cu celalalt este un gest invatat, si nu se invata numai din practica individuala,
ci vazand la ceilalti cum fac.

Stabiliti impreuna ce este de impartit si ce nu. Fiecare are dreptul sa aiba obiectele lui „private.

Demostreaza ce inseamna sa imparti cu cineva – nu prin lectii, ca la scoala, ci prin exemplul personal: „Vrei sa gusti din sandvisul meu? Haide sa il impartim amandoi!; „ma duc sa ud florile, vii sa impartim stropitoarea?. Cu cat folosesti mai mult expresia „a imparti cu cineva, cu atat mai repede copilul va intelege ce inseamna.

Explica-i copilului ca a imparti cu cineva o jucarie nu inseamna a ramane fara acea jucarie, ci a se juca impreuna sau pe rand cu ea.

In relatiile dintre frati mai ales, este bine sa descurajam egoismul; de aceea, dezaprobati cu blan­dete, nu cu duritate, tendinta (de altfel, fireasca) de a tine totul numai pentru el a unuia dintre copii: „In familia noastra, noi impartim lucrurile.

Dar, atentie: copilul trebuie sa stie ca nu totul este de impartit. Nu permiteti mezi­nului sa aiba acces la toate posesiunile fratelui mai mare. Mai ales la lucruri valoroase.

Cand mergeti la cumpa­ra­turi, exersati „empatia pro­fitand de ocazia unei solicitari imperioase din partea copilului: „vreaaaau napolitane!. „Asta vrei tu, dar tati oare ce ar vrea, lui ce sa ii luam?. Eventual, mentioneaza ca vei cumpara napolitanele pentru toti membrii familiei.

Intareste prin lauda gestul de a imparti – adica, de fiecare data cand copilul imparte de buna voie ceva cu alt copil, lauda-i acest gest, spunand cat esti de mandru de gestul frumos pe care l-a facut, iar de cate ori imparte cu tine, nu uita sa ii multu­mesti. Va fi mandru ca te-a multu­mit, iar comportamentul generos va deveni ceva natural.

Text: Cristiana Haica; Foto: Shutterstock.
 


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Buton