Kinetoterapia, un tratament pentru dislexie

Unii dintre copii dislexici sau cu predispozitie spre dislexie se observa si o problema in coordonarea miscarilor, in mentinerea echilibrului sau in orientarea in spatiu.

De fapt, dislexia poate fi datorata si de probleme in dezvoltarea miscarilor si a coordonarii.

Folosirea kinetoterapiei in tratamentul dislexiei
Kinetoterapia ajuta la formarea capacitatilor de invatare prin dezvoltarea si formarea miscarilor elementare, prin formarea echilibrului static si dinamic, prin dezvoltarea coordonarii miscarilor fine ale mainii, prin exersarea si formarea dominantei laterale si prin dezvoltarea capacitatii de perceptie si de orientare spatio-temporala.

Prin testarea copilului, se afla care dintre aceste capacitati necesita o dezvoltare mai intensa.

Trebuie stabilit de la inceput care este nivelul la care dorim sa ajunga copilul, precum si intensitatea si ritmul programului de dezvoltare, adica daca necesita o preocupare zilnica sau sunt sufieciente doua sedinte pe saptamana. In aceasta munca terapeutica se are in vedere atat potentialul copilului, cat si educabilitatea lui.

Kinetoterapia contribuie la functionarea armonioasa a sistemului nervos prin automatizarea aptitudinilor motrice.

Principiile kinetoterapiei:

1. Principiul recuperarii motorice
   Orice miscare care lipseste din devoltarea motrica a copilului trebuie recuperata. De exemplu, daca copilul nu a mers de-a busilea sau nu s-a tarat, trebuie sa invete ulterior executarea acestor miscari, in vederea formarii legaturilor corespunzatoare in creier.

   Daca copilul nu a supt (in vederea formarii engramelor necesare miscarilor celor o suta de muschi ai sistemului fonator), trebuie sa faca multe exercitii de articulare cu ajutor logopedic si prin roaderea de zarzavaturi, fructe tari.

   Fara exersarea aparatului fonator, copilul va pronunta dificil cuvintele lungi si grele, le va citi anevoios si nu va putea articula unele consoane.
    

2. Principiul gradarii progresive
   Prima data se invata miscarile ample precum legantul, rostogolirea, cataratul, mersul in patru labe, alergarea, saritura. Dupa ce aceste miscari vor fi formate si automatizate, se va forma motricitatea fina.

   Numai dupa ce copilul devine capabil sa execute miscari fara greseli, cu ochii inchisi, se considera ca fiind formata engrama miscarilor in sistemul nervos central.
   
   

3. Principiul executarii miscarilor intr-o forma placuta, folosind motivarea pozitiva.
    
4. Principiul individualizarii
   Este necesar sa se respecte personalitatea, stadiul de dezvoltare, capacitatile copilului si posibilitatile individuale ale sistemului sau nervos. Miscarile trebuie sa fie executate intr-un ritm potrivit pentru copil.
    
5. Principiul evitarii spiritului de competitie
   Rezultatele fiecarui copil vor fi comparate cu rezultatele pe care le-a avut anterior, nu cu rezultatele altui copil. In felul acesta, terapia contribuie la formarea personalitatii si il motiveaza sa incerce mereu sa-si depaseasca limitele.

Procedee complemetare kinetoterapiei:

• masajul, in vederea dezvoltarii aptitudinilor de perceptie auditiva, vizuala, tactila
• reflexologia: masajul talpilor, al palmelor
• relaxarea: controlarea respiratiei si a expiratiei, relaxarea musculaturii, auto-linistirea, concentrarea atentiei.

Prin kinetoterapia inceputa la gradinita, putem dezvolta aptitudini necesare in procesul educational cum ar fi: atentia distributiva, concentrarea, perseverenta, cpacitatea de diferentiere, gandire logica, dezvoltarea perceptiei si a memoriei.

Sursa: „Eu citesc mai bine! Idrumator pentru tratarea tulburarilor lexico-grafice”, realizat cu sprijinul OMV si al Asociatiei pentru Copii Dislexici.
Foto: Dreamstime.