Marile frustrări ale copilului mic

Copilul de 1-2 ani vrea să facă foarte multe lucruri, dar încă nu are puterea de a le face. De aici vin și marile frustrări ale copilului mic. 

• Vrea sa mearga repede, dar se impiedica si cade. Este curios, vrea sa atinga totul, sa ajunga in locurile care ii starnesc curiozitatea si, evident, nu poate deschide usi, sertare, nu ajunge pe dulap si improvizeaza locuri de catarat. Desigur, efortul il doboara sau, desi face tot ce poate, nu reuseste.

• Vrea sa se descurce singur, dar se simte incapabil: nu sta capacul la vas, nu stau cuburile unul peste altul, nu intra piesa in locul in care vrea sa o vare – toate acestea il enerveaza tare.

• Vrea sa spuna ce isi doreste, dar nu stie sa ceara cu claritate, nu poate formula limpede cerinta, nu poate vorbi pe intelesul oamenilor mari.

Alunga-i frustrarile 

Pastreaza-ti calmul! Tu esti un adult care poate sa-se gestioneze emotiile, el nu poate face asta.  Oricare ar fi scena pe care o face micutul, el nu poate controla intotdeauna manifestarile exterioare ale frustrarii resimtite. Daca tipi sau il bruschezi, nu numai ca nu rezolvi problema, dar agravezi starea lui.

Oglindeste-i sentimentele – ia-l in brate sau de manuta si, cu voce blanda, discuta despre sentimentele pe care intuiesti ca le are: „Esti trist/furios/ingrijorat pentru ca…. Copilul intelege mai multe decat credem noi. Nu-i face morala si nu-i spune tu ce ar trebui sa simta.

Distrage-i atentia –  Comutarea atentiei la activitati care ii fac placere este benefica: detensioneaza, da satisfactii imediate, iar sursa frustrarii este temporar scoasa din campul atentiei. Dar asta nu inseamna ca va disparea cu desavarsire. Doar ca data viitoare nu va mai reactiona violent, va gasi singur cai placute de a se elibera de tensiune.