Mesajul unei invatatoare din Bucuresti pentru Ministrul Liviu Pop: Lăsaţi-ne să ne facem profesia!

Mara Luana Rauca, o invatatoare la o scoala de cartier din Bucuresti, i-a adresat Ministrului Educatiei, Liviu Pop, o scrisoare in care incearca sa atraga atentia catre problema interzicerii manualelor auxiliare in scoli.
Invatatoarea preda intr-o scoala de cartier, unde copiii nu au mari posibilitati si explica cum incearca sa isi faca elevii sa indrageasca scoala cat mai mult, inca sa le mentina interesul.

Odata cu interzicerea manualelor auxiliare in scoli, cadrelor didactice le va fi cu atat mai greu sa le transmita invataceilor informatiile atat de necesare.

Mesajul unei invatatoare din Bucuresti pentru Ministrul Liviu Pop

Dragă domnule ministru Pop, mă adresez dumneavoastră, pentru că am aşteptări foarte mari, cam aşa cum au şi părinţii clasei mele de la mine în fiecare an!
Sunt învăţătoare la o şcoală de cartier, o şcoală mică, cu elevi (foarte mulţi de etnie rromă) proveniţi din familii monoparentale, cu părinţi de condiţie săracă, plecaţi peste hotare pentru a asigura creşterea copiilor lor. Intru în al 18-lea an de învăţământ şi încă mă mândresc cu tăria mea de a rezista şi de a merge mai departe în acest sistem bolnav şi vitregit.

Domnule ministru, am aflat din mass-media despre interzicerea auxiliarelor! Vă anunţ că anul acesta voi lua a doua generaţie de pregătitoare. Sunt unul dintre „deschizătorii de drumuri”, aşa cum am fost numiţi, unul dintre mulţii învăţători care s-au luptat 5 ani de zile cu lipsa manualelor, a materialelor necesare, care cu multă măiestrie şi-au conceput singuri planificările după programe supraîncărcate şi modificate/remodificate/paramodificate, fără a avea posibilitatea de a le prelua de la colegii lor înaintaşi. Sunt o învăţătoare care s-a luptat cu predarea integrată oră de oră timp de 3 ani, deşi nu a găsit nimic bun în asta, sunt o învăţătoare care a respectat ordinele si regulile impuse de miniştrii anteriori. Acum mă văd din nou obligată să respect ordinul dumneavoastră şi să mă supun.

Dumneavoastră probabil cunoaşteţi foarte bine realitatea de la clasele primare, v-aţi lovit de toate problemele de care se loveşte un învăţător generaţie de generaţie şi de aceea aţi impus această măsură în ultimul moment. Altfel nu îmi explic gestul dumneavoastră. Nu vă voi pierde timpul preţios de ministru, ca să vă aduc argumente împotriva deciziei pe care v-ati asumat-o. Vreau doar să vă descriu realitatea de la mine din şcoală, respectiv clasă.

După cum vă spuneam, şcoala unde eu predau, este una mică, cu elevi din ce în ce mai puţini şi cu probleme materiale foarte mari. Dacă eu mă supun hotărârii dumneavoastră de a nu mai achiziţiona auxiliare la clasă, care mi-ar uşura enorm munca şi care ar fi alese de mine (singurul specialist în măsură să o facă) şi aprobate de părinţi la prima şedinţă, atunci mă văd nevoită să îmi mai amputez din puţinul timp liber rămas şi din bugetul familiei mele pentru a elabora şi a multiplica peste 100 de fişe zilnic. Şcoala nu-mi va putea asigura topurile de hârtie, imprimanta color şi tonerele necesare. Şi atunci cine va rezolva problema? Eu şi cam atât. În curând vom începe şcoala, iar de pavoazarea clasei mă voi ocupa singură ca în fiecare an tot din buzunarul propriu şi credeţi-ma că se duc mulţi bani pe asta. Trebuie să le pregătesc puiuţilor mei cadouri, pliante frumos colorate şi o clasă în care să se simtă ca în poveşti. Vreau să le fie drag să vină la şcoală şi fiecare zi împreună să fie o dovadă că îmi fac profesia cu drag.

Îmi doresc să ies la pensie din învăţământ când îmi va veni rândul, iar până atunci să îmi fac treaba foarte bine şi să pun în sufletele elevilor mei cate o bucăţică din al meu. Dar dumneavoastră, dragi miniştri, ne puneţi beţe în roate şi ne martirizaţi prin toate acţiunile fără cap pe care le întreprindeţi.
Lăsaţi-ne să ne facem profesia, lăsaţi-ne să fim ceea ce suntem şi cereti-ne părerea când vreţi să mai „schimbaţi vreo modificare”! Veniţi cu propuneri deştepte, vizitaţi şcolile mici şi luaţi aminte la problemele cu care se confruntă acestea! Sfătuiţi-vă cu noi, nu cu aşa zişii „experţi” care habar n-au cu ce se mănâncă realitatea din şcoli!

Domnule ministru, voi face fişe anul acesta!
Iar dumneavoastră veţi sti că o învăţătoare în fiecare noapte va decupa, lipi şi gândi cea mai bună fişă pentru elevii ei. A doua zi o va lua de la capăt. Anul acesta voi strânge facturile pentru toate cheltuielile pe care le voi suporta. Sunt curioasă cine mi le va deconta şi dacă o va face. Speranţa moare ultima, dar mi-e teamă că vom muri noi sperând.
O zi cu decizii înţelepte, domnule ministru!