Momente pe care sa nu le ratezi

Deprinderile

Sa manance singur, sa fa­ca la olita, sa se spele pe maini si pe fata, sa se im­­­brace – pe toate acestea, copilul ar trebui sa le invete de la nimeni altcineva decat de la parin­­­­tii lui, iar pentru ca acest lucru sa fie posibil, parintii trebuie sa ii fie alaturi. De cate ori nu ati ajuns acasa de la serviciu si v-ati pomenit langa un copil despre care nu stiti cand a invatat sa faca „atat de multe, si va intrebati „cum de nu am bagat de seama, unde am fost in acest timp, cand s-a facut atat de mare?. Cum cand? Atunci cand va uitati la televizor, ori erati la cum­pa­ra­turi, sau ramaneati prea mult la serviciu, chiar daca aca­­­sa era nevoie de voi.

Prima zi de gradinita

Chiar daca nu sunt multi dintre noi cei care o mai tin minte, aceasta prima zi ramane ca un gust, ca o boare, ca o senzatie in sufletul fiecaruia, in functie de cat de securizat s-a simtit atunci. {i nu vorbesc fix de aceasta zi, ci de pregatirea pe care parintii au facut-o copilului inainte. Pregatirea pentru gradi ar trebui sa inceapa cu cel putin doua luni inainte de prima zi. Chiar daca prima zi de gradinita pare sa fie cea cu poze, cu lacrimi, flori si ghiozdanelul mai mare decat copilul, adevarata prima zi este fiecare zi in care mama si tata il antreneaza pe copil pentru prima mare plecare a lui din cuibul familiei sale, transmitandu-i incredere, dragoste, speranta, dorinta de a invata.

Prima serbare

De obicei, cea de Craciun. Sa nu care cumva sa in­­­draz­­­­­­niti sa nu fiti acolo. Amandoi. Cu sau fara poezii, colinde ori dansuri cunoscute, cu sau fara Mos Craciun, parin­­­­­­­­tii nu trebuie sa lipseasca,  ci ar trebui sa fie acolo, privind copilul cu zam­­­betul pe buze, in­­­curajandu-l si aplaudandu-l indiferent de performantele sale la acea serbare. La nicio serbare copilul nu ar trebui criticat, deoarece serbarea nu este un examen sau o demonstra­­­tie de competen­­­te, ci este despre dragoste, despre bucuria de a fi  impreuna, despre a-ti vedea propriul copil in­­­­­tr-o alta ipostaza decat cea de acasa. Dezamagirea unui copil ai carui parinti nu sunt prezenti la serbarea lui nu poate fi egalata de ceva si nici ras­cum­parata in vreun fel.

Prima dezamagire

Fie ca este din dragoste – nu il mai iubeste colega cu ochi albastri de la grupa mare, fie ca este din partea unui prieten – nu mai vrea sa se joace cu el sau nu mai vrea sa fie prieteni, parintele trebuie sa fie alaturi de copil nu pentru a-i spune sa nu planga sau sa nu fie trist, ca astea nu sunt motive intemeiate, sau sa rada de el, ci pentru a-l consola si pentru a gasi impreuna alte lucruri de care sa se bucure. Pentru ca despre asta este viata – despre multe motive de tristete care se intampla chiar in acelasi timp cu si mai multe alte motive de bucurie.

Text: Cristiana Haica; Foto: HEPTA.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2