Nevoia de siguranta si control

Apropiindu-se de 2 ani, copilul devine mai calm, mai echilibrat, mai sigur pe el (mai ales din punct de vedere motor), este independent in miscari.

Vocabularul se imbogateste pe zi ce trece, invata multe cuvinte si le repeta constiincios, foarte amuzant din punctul nostru de vedere (pentru ca le stalceste).

Reamintesc evitarea tentatiei adultilor de a vorbi copilului in limbajul de bebelus – nu facem decat sa intarziem dezvoltarea corecta a limbajului la copil, deoarece ii dam informatii contradictorii. Desi el pronunta incorect, in mintea sa cuvantul este spus asa cum trebuie.

Copilul este foarte curios, vrea sa stie cum se numesc diferite obiecte si fenomene din jurul lui, intelege mult mai multe cuvinte decat poate spune. Obisnuieste sa poarte conversatii cu obiectele, jucariile, atunci cand se joaca singur.

Este varsta la care nu doar animalele, ci si lucrurile au viata, o existenta a lor – de aceea, bate masa daca il loveste, batul este calut, scaunul e masina.

Este pasionat de tot ce are roti, de tot ce se invarte. Fetele incep sa devina cochete, isi pun clame in par, se admira in oglinda, prefera anumite rochite.

Tuturor le place sa se deghizeze, sa poarte haine „de ceva” (personaj). Adora povestile, dar pe cele cu personaje, care fac lucruri obisnuite, de zi cu zi. Inca nu e cazul sa le cream frici cu povesti in care apar vrajitoare sau monstri. Cele mai interesante povesti raman cele inventate, care au ca personaj principal un copil ca ei, care face exact ce au facut ei peste zi.

Copilul de pana la 2 ani adora sa fie in preajma altor copii, chiar daca se joaca mai mult in paralel cu ei, decat cu ei. Se imprieteneste usor si poate pastra amicitii ani de zile de acum inainte. Imita ce fac ceilalti pentru a se face placut, dar mai ales pentru a invata de la ei.

Este foarte atent sa placa adultilor, sa le atraga atentia. Stie sa isi exprime adecvat dispozitia si emotiile pe care le traieste.

Adora sa participe la treburile casnice si, drept urmare, uneori are initiative uluitoare – se apuca sa toarne tot detergentul in chiuveta, ca sa spele un servet murdar, sau vine sa dea cu matura pe cearsaf, daca a vazut o scama.

Insa, in egala masura, ii place sa se razbune pe niste parinti prea pedanti murdarindu-se excesiv (este deschis la orice fel de experiente de acest gen, nu ii e sila de nimic).

De dragul „stiintei”, am face bine sa il lasam sa experimenteze orice noi materiale, consistentele lor si ceea ce se poate face cu ele sau din ele (nisip, pamant, faina, orez, iarba, plastilina, tempera, coca etc.). Sa nu uitam ca sertarele si dulapurile nu sunt inca in siguranta.

Desi e mai disciplinat, cu mai putin „nu” in vocabular, inca isi controleaza greu emotiile, sufera daca nu reuseste sa faca lucrurile cum vrea (sa construiasca un turn de cuburi, de exemplu), isi exprima din plin frustrarea, mai ales daca este si certat pentru nereusita. Frustrarile de acum sunt date mai ales de dorinta mare de a face, si putinta limitata de capacitatile fizice ale varstei.

Copilul are nevoie de regularitate, constanta si calm, pentru a avea senzatia de siguranta si control. Fie ca este vorba de orele de masa, de culcare, iesit afara, plimbare, igiena personala, programul dinainte de somn, „ritualurile” zilnice si dragostea neconditionata a parintilor sunt cele care dau confort psihic copilului de 1-2 ani.

1 din 2 parinti declara ca nu se cearta si, in consecinta, in aceste familii este o atmosfera confortabila. Exista o inclinatie spre certuri a familiilor din mediul rural. 42% dintre parinti se cearta in prezenta copiilor, arata un studiu UNICEF.

Un alt atribut al varstei este simtul proprietatii – „al meu” este foarte normal si nu trebuie vazut ca o dovada de egoism. Acest „al meu” defineste autonomia copilului, ii confirma cumva valoarea personala.

Mai ales ca a cam invatat de la adult ca e de bine sa spui „asta e al meu” – presupune ca ceilalti nu au voie la obiectul respectiv. Va trebui sa invete de la adult ca obiectul ramane al lui chiar daca il da cu imprumut, il va obtine inapoi.

Insa, copilul nu trebuie obligat sa dea, daca nu vrea (altfel, devine anxios si nesigur pe el), dar nici sa primeasca totul neconditionat – „trebuie sa dai si tu ceva in schimb, daca vrei sa primesti un lucru de la cineva”. Dar nu e graba sa inteleaga pana la 2 ani aceste lucruri, are timp pana merge la gradinita. Daca ne straduim sa grabim acest proces de intelegere, poate ca va deveni mai darnic, dar si mai lipsit de stima de sine.

Vrea sa se joace cat mai mult cu parintii
Momente tensionate? Sigur, nu putem rata ocazia sa facem razmerita la masa sau cand e ora de nani. Ii este frica de intuneric, de fantome sau monstri, mai ales ca la aceasta varsta nu face prea bine deosebirea intre real si imaginar (este varsta la care orice obiect poate avea si viata).

Vrea sa stea cat mai mult cu parintii, mai ales daca acestia lipsesc mare parte din zi de langa el, sau daca nu ii acorda suficient timp pentru joaca. Atentie, joaca nu trebuie sa aiba loc inainte de culcare, ca sa ii facem si mai grea „despartirea” de adult.

Cat despre masa, vom incepe sa il lasam sa manance si cu mana lui, atat cat poate, ajutandu-l, dar vom fi atenti sa nu separam masa copilului de cea a adultilor, pe cat posibil, pentru ca se va simti exclus din grupul familial.

Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamtime.

Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din 1 - 2 ani