”Noi nu ne botezam copilul” – Propozitia cu care mi-am pus in cap toata familia

Fac parte dintr-o familie de ortodocsi, ca mai toti romanii de altfel, la fel si el. Am crescut cu frica de Dumnezeu' amandoi, insa pe masura ce a trecut timpul ne-am dat seama ca a fi ortodox nu ne reprezinta pe niciunul. Familiile au inteles asta, chiar daca le-a fost putin mai greu sa accepte. Recent insa, cand le-am povestit despre sarcina, le-am spus ca cel mai probabil vom avea o fetita si ca va purta numele Iris, inevitabil s-a ajuns si la subiectul botez'. Am evitat cat am putut de mult, pana cand am fost nevoiti sa spunem tuturor raspicat: noi nu ne vom boteza copilul!'.

Intai s-a lasat tacerea, cu fiecare in parte, apoi a venit privirea socata, urmata obligatoriu de indignare. Din acel moment toata familia si toti prietenii care au aflat au devenit cei mai ortodocsi oameni pe care i-am cunoscut vreodata, chiar si oameni pe care, daca nu e botez, nunta, inmormantare, nu ii prinzi pe la biserica nici picati cu ceara.

„Dar trebuie! Suntem crestini!” – Voi da, noi nu mai suntem

Poftim?', Cum adica?', Dar nu se poate asa ceva!', Suntem crestini!', Cum sa nu botezati copilul?'. Le-am luat pe rand cu rabdare, cat am putut si noi: pai uite asa, ca nu vad rostul, de ce sa ii impun eu o religie, cand ar trebui sa fie liber sa isi aleaga in ce vrea sa creada?'. Dar suntem crestini!', a venit din nou replica. Voi. Noi nu mai suntem', le-am raspuns intr-un glas.

De cand am facut destainuirea asta catre aproximativ jumatate din neam, am avut parte intai de felicitari pentru sarcina, apoi de o dezamagire necenzurata, vizavi de alegerea noastra. Asa am invatat ca cealalta jumatate de neam nu va mai afla informatia, va fi eventual surprinsa ca nu mai face odata botezul lu aia mica?' si cu timpul vor accepta, poate mai usor ideea.

Motivele pentru care am ales sa nu ne botezam copilul

Mi-e greu sa explic fiecaruia in parte, ori de cate ori apare acest subiect (si se iveste des), asa ca am zis sa sintetizez aici o serie de motive pentru care noi nu ne vom boteza copilul, poate vor mai fi si altii care se identifica. Si nu, nu suntem nici satanisti, nici sectanti, nici veniti de pe Marte nu suntem.

1. Nu e alegerea noastra

Daca noi am fi avut de ales, nu am fi ales sa fi fost botezati. Ne dorim asadar ca al nostru odor sa poata sa-si aleaga in ce crede. Noi ii vom respecta alegerea si vom purta discutii constructive pe tema asta. In asta cred ca se traduce si libertatea de constiinta, drept pus sus chiar in Constitutie.

2. E o ceremonie cu care noi nu rezonam – De ce sa fim ipocriti?

Deseori am auzit de atei care isi boteaza copiii sau se cununa religios, doar pentru ca cedeaza presiunii celor din jur sau pur si simplu nici nu se gandesc sa se abata de la norme, pentru ca altfel vorbeste lumea'. La fel ca si multe alte subiecte, botezul e o optiune pe care parintii si-o exercita, dar care nu este obligatorie. Am auzit de suficiente ceremonii de acest gen care s-au desfasurat prost, sau care chiar s-au incheiat tragic, incat sa nu imi doresc sa imi supun copilul crestinarii. Cand va creste, voi fi alaturi de el (sau ea!) in fata preotului daca asta va fi ce isi va dori.

3. Consideram ca pacatul stramosesc e o idiotenie

Si nu spun asta cu usurinta, dar am auzit de nenumarate ori, in discutii despre bebelusi de nici 3-4 luni ce sfarseau tragic dintr-un motiv sau altul, adesea din cauze medicale, despre cum copilul plateste pacatele strabunilor' sau pacatul stramosesc'. Serios acum, daca am ajuns acum sa justificam moartea unor suflete nevinovate cu a muscat candva cineva dintr-un mar si a sfidat divinitatea', ceva e in neregula cu noi.
E ca si cum am spune ca acel copil o merita, pentru ca n-ai vazut ce faceau maica-sa si taica-su?'. Consideram deci ca nu exista niciun motiv ca cel mic sau cea mica sa isi ceara scuze divinitatii printr-o ceremonie religioasa. Nu va fi gresit cu nimic inca, e mult prea devreme.

4. Botezul e a doua afacere a romanului

Dupa nunta, care-i prima, botezul vine ca o a doua afacere a romanului. In masura in care inteleg pe deplin intr-ajutorarea noilor parinti, jur ca ma lasa rece toata sarada prin care parintii dau o masa mare si cu fast, eventual cu cat mai multe artificii de genul ursitoare' si alte giumbuslucuri, doar pentru ca mesenii sa se simta nevoiti sa cotizeze pe masura. O fi pentru unii, nu e pentru noi.

In final, cand tragi linie, tu ca parinte nu te alegi cu mare lucru, caci restaurantul, muzica si dansul trebuie si ele platite, mesenii mai taie de pe lista o obligatie, iar cel mic face baie. Nu ar fi mai util un baby shower, in care parintii sa fie cu adevarat ajutati la inceputul acestei noi perioade?

5. Nu exista pentru ca asa trebuie'

Copilul trebuie sa fie hranit si iubit, copilul trebuie sa fie ingrijit si ocrotit, copilul trebuie dus la medic pentru controale regulate si pentru a ne asigura ca starea sa de sanatate e una cat mai buna.

Nicaieri insa, desi opinia populara asta este, nu exista cu adevarat trebuie botezat'. Nici macar trebuie botezat pentru ca altfel va ajunge in Iad', pentru ca altfel inseamna ca traim cu convingerea ca zilnic, milioane de oameni din toate colturile lumii sunt respinsi de divinitate doar pentru ca n-au avut parte de botez, nascandu-se in locul gresit. Cat de crestinesc ar fi sa credem asta?

Ma socheaza si ma intristeaza cat de greu ii e romanului, chiar si celui mai apropiat din familie sa accepte ca cel de langa ar putea avea o opinie ce face nota discordanta pe un subiect atat de controversat precum este religia.

Ne e dificil sa acceptam ca exista oameni care sunt diferiti de noi in anumite privinte, dar cu care am putea avea mai multe in comun decat ne imaginam in alte privinte.

Ne e greu sa vedem omul din spatele etichetelor pe care i le punem, ne e greu sa privim dupa perdeaua de prejudecati pe care societatea romaneasca ne-o construieste ca un val pe ochi inca din frageda pruncie. 

Imagine: Shutterstock