„Nu avea nici certificat de nastere. Ca si cand nu exista” – Povestea unui bebelus abandonat in spital

„Ma gandesc deseori la ea, mai ales in perioada asta. Oare este bine? Oare este fericita?” – Asa isi incepe postarea Malina, cea care i-a fost colega de salon de spital cat timp a fost internata la spitalul Victor Babes, unui copil pe care parintii l-au abandonat la scurt timp dupa nastere.

Femeia a povestit cum, dupa ce a luat rujeola de la o gradinita unde era profesoara, a avut sansa sa schimbe destinul unui copil de doar 6 luni, ramas al nimanui.

Nu avea nici certificat de nastere. Ca si cand nu exista”

„In prima noapte, a intrat in salon asistenta cu un copilas in brate. L-a pus pe pat si a plecat. Cand m-am trezit, dimineata, eram convinsa ca trebuie sa fie un adult internat impreuna cu fetita asta. Si ma tot asteptam sa intre cineva in salon, venind grabit de la cabinetul medicilor sau poate de la baie.
Doar ca orele se scurgeau si nu venea nimeni. M-am interesat de ea. O chema „Fata” Bica, avea 6 luni. Fusese abandonata de mama la nastere in spital. Nu era nici macar botezata, nu avea nici certificat de nastere. Ca si cand nu exista.”

Malinei nu i-a venit sa creada ca o astfel de indiferenta poate exista fata de un copil, motiv pentru care s-a hotarat sa incerce sa schimbe destinul fetitei ce ii era colega de salon.

Am refuzat sa ma externez pana nu i-am vazut cu ochii mei venind sa o ia.

„Am scris un post pe blog in care mi-am pus toata pasiunea.
Ziua urmatoare 15.000 de persoane citisera postul! Nu imi venea sa cred!
Am primit peste 50 de kg de haine, jucarii, lapte praf si bani pentru ea.
Comunitatii ii pasa de copilul asta. Doar ca de abia aflase de ea.
Cel mai mult m-a bucurat atentia celor de la Protectia Copilului Sector 2. Au intervenit rapid. Mi-au promis ca o boteaza. Si ca ii fac certificat de nastere. Nici macar nu stiau de existenta ei, cei de la spital nu ii anuntasera.
Am refuzat sa ma externez pana nu i-am vazut cu ochii mei venind sa o ia.
Au luat-o si au pus-o in plasament. In sfarsit, Fata statea intr-o casa, nu intr-un salon de spital.
Avea ochii mari si albastri. Zambea mult si radea chicotind cand ma tinea de deget. Inca o aud si o vad.”

Copila a fost botezata, primind numele Gabriela odata cu o alta sansa, alaturi de o noua familie, iar cea care i-a tinut pumnii in tot acest timp a continuat sa primeasca vesti despre fetita.

Gabriela a primit o noua viata, alaturi de familia sa adoptiva

„M-au sunat cei de la Protectia Copilului dupa vreo luna. Au fost draguti si m-au invitat la botez. Era la o biserica micuta de pe Calea Victoriei.
O cheama Gabriela.
Dupa inca cateva luni am mai primit un telefon. Era din partea asistentilor la care fusese data in plasament. Fusese adoptata. Avea acum o mama si un tata.
Mi-au dat lacrimile. O cheama Gabriela, are 7 ani si jumatate si are o familie. Asa cum merita orice copil.
Nu stiu daca stie ca a fost adoptata. Dar sper ca este fericita. Ca se simte bine in lumea ei, ca este iubita de familia ei.
Ma gandesc deseori la ea. Mai ales pentru ca in perioada asta se fac 7 ani de cand ne-am intalnit. Mai ales ca acum sunt si eu mama.
Si pentru ca am avut norocul sa fiu printre primii adulti care nu au renuntat la ea. Asa cum meritam cu totii, mai ales cand suntem copii.”

 

Recomandari
Unica.ro
Recomandari shopping
Mai multe din Familie