O femeie refuză să-i spună fiicei că are o dizabilitate pentru a o crește „ca pe un copil obișnuit”

O femeie a povestit în mediul online că nu are de gând să-i spună fetiței ei că are o dizabilitate. Mărturisirile femeii au stârnit un val de controverse pe rețelele de socializare.

Când s-a născut micuța Anna, a avut o sângerare cerebrală de gradul trei, lăsând-o cu leziuni ușoare ale creierului.

Mama ei, Sally, era în 25 de săptămâni de sarcină, iar Anna și-a petrecut primele trei luni în spital.

Deși Anna care acum are doi ani pare un copil normal, ea a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală ușoară.

„Datorită intervenției timpurii, ea nu prezintă niciun semn', a explicat Sally într-o postare pe rețeaua de socializare Reddit.

Citește și – O femeie a fost la un pas să-și piardă copilul după ce organismul ei „a atacat fătul din pântec'

„Ea merge normal și are doar o ușoară ezitare pe o parte a corpului ei pe care o abordăm prin terapie fizică și terapie ocupațională' – a continuat.

Sally a spus că ea și soțul ei plănuiesc să o trateze pe Anna ca pe un „copil obișnuit, înscriindu-o la sport și la alte activități obișnuite pentru copii'.

„Înclinăm să nu-i spunem că are paralizie cerebrală ușoară, cel puțin nu până când va fi mult mai în vârstă. Nu vrem ca ea să simtă că dizabilitatea ei îi împiedică viața sau că are o dizabilitate care o împiedică să exceleze în tot ceea ce își dorește să facă' – a explicat femeia.

Deși Sally poate vedea beneficiile în a-i ascunde adevărul Annei, s-a îngrijorat, totuși, că decizia ei ar putea fi greșită.

După ce și-a prezentat povestea în online, mulți internauți au fost de părere că Sally ar trebui să-i spună fiicei ei adevărul și că este o problemă majoră dacă nu o va face.

„Adevărul este mai bun', a spus cineva. „S-ar putea să nu-i vezi paralizia cerebrală, dar pun pariu că va lucra întotdeauna puțin mai mult pentru a ține pasul cu ceilalți copii. Ea poate fie să înțeleagă că trupul ei este diferit, fie se va gândi că altceva nu este în regulă – adică este leneșă sau nu încearcă suficient.

Nu o minți în legătură cu propriul ei corp.'

O altă mamă a fost de acord.

„Copiii mei au un sindrom moștenit de la soțul meu despre care nu știam până când erau mici', a spus ea.

„Fiica mea este (până acum) mai afectată decât fiul meu. Două dintre cele mai vizibile trăsături sunt părul ei foarte scurt, cu creștere lentă și intoleranța ei la căldură. Obișnuia să întrebe destul de des când îi va fi părul lung „ca al prietenului meu așa'. A fost mult mai ușor când am ales în sfârșit să-i spunem în termeni foarte simpli că ea, fratele ei și tatăl ei erau puțin diferiți' – a explicat altcineva.

Unii oameni au împărtășit experiențe trăite de a ști că sunt diferiți, dar fără să fi alfat vreodată de ce sunt așa.

„Mi-am dat seama că funcționez foarte bine pe spectrul autist doar după ce am avut primul meu copil și am simțit că totul s-a declanșat', a spus o persoană.

Foto – 123rf.com