Ordine si disciplina

Varsta la care sertarele nu au secrete, totul e bun de bagat in gura, iar micul „taifun este greu de tinut in frau…

Dintr-o data, bebelusul angelic pe care-l laudai in fata tuturor pentru cumintenia excesiva a devenit un adevarat taifun, care pune mari probleme de atentie distributiva parintilor.

Un copil de unu-doi ani ar putea fi folosit pentru testarea acestei atentii distributive, ca proba psihologica de evaluare. Dar proba se aplica intr-un interval limitat de timp, pe cand copilul de aceasta varsta este o solicitare permanenta. Cat rezisti? Pana cand iti aduci aminte ca exista un cuvant minunat: disciplina?! Dar cat de strict poti sa fii? Prea multe obstacole sau restrictii risca sa ii submineze increderea in sine si poate sa ii inhibe dorinta de a explora si, deci, curiozitatea. La aceasta varsta, disciplinarea inseamna primele mici interdictii. Mama si tata se pomenesc spunand „nu de mii de ori pe zi…

Copilul ar vrea sa atinga cat mai multe lucruri, loveste sau musca, se enerveaza cand i se spune sa nu faca si, bineinteles, nu intelege de ce nu e voie. Nu e voie acum sau niciodata? Daca mama imi da voie, tata de ce nu imi da? Azi m-a lasat sa ma joc cu butoanele de la un aparat, de ce maine tipa la mine cand le apas pe cele de la televizor?

Pe voi nu v-ar bulversa aceasta dezordine in indicatii? El cauta o logica in regulamentul de ordine interioara si provoaca experiente de tipul e bine sau nu e bine, e voie sau nu e voie… Ceea ce pentru voi pare o atitudine provocatoare, de cele mai multe ori, pentru el sunt doar niste teste de verificare. Oare ce gandeste el cand ma priveste in ochi, cu mainile facand ce tocmai i-am spus sa nu faca? Oare e surd cand spun NU?! Sau o face din ambitie? Nu, el doar invata. Este acest comportament un buton potrivit pentru a controla nervii mamei? Este butonul pentru a-i atrage atentia? Este un buton care nu face mare lucru. Mai bine ma uit unde imi arata mama ca e ceva frumos

Bataia nu e rupta din Rai!
Zilele trecute, am auzit (si m-au durut urechile!) o colega spunand despre niste domnisoare care aveau la un moment dat un comportament necorespunzator ca, daca erau batute la timp, poate nu ajungeau sa faca… Chiar credeti ca un copil invata ceva bun din bataie? Chiar daca e doar o palmuta, cum spun unii? Daca ati spus da, imi pare asa de rau pentru voi… dar si mai rau pentru copilul vostru.

Dar daca este agresiv, ce fac, stau si privesc sau ii atrag doar atentia la altceva?

Stabileste anumite reguli – cand este agresiv, il iei langa tine, sa faca o pauza, si ii spui calm: Ai lovit, ai muscat etc., deci stai aici pana te linistesti, este interzis sa lovesti…

Pe cat posibil, la fiecare episod de agresivitate, raspunde in acelasi mod ca la precedentul. Trebuie sa se asteapte mereu la acelasi raspuns, reactie din partea ta: Deci, iar ai muscat – asta inseamna ca vei sta deoparte, nu te mai joci.

Atentie mare insa, ca nu cumva scopul comportamentului copilului sa nu fie obtinerea atentiei tale pe aceasta cale!

– Ofera copilului un spatiu de actiune securizat, astfel incat sa nu fie nevoie sa ii interzici prea mult sa faca diverse lucruri sau sa atinga lucrurile pretioase pe care le vrei intregi.
– Arata-ti multumirea atunci cand respecta interdictia si face un lucru permis, pentru ca la aceasta varsta dorinta principala a copilului este sa ii faca pe plac adultului.
– Daca incepe o activitate interzisa sau umbla unde nu are voie, indreapta-i atentia spre altceva; nu-l certa sau brusca, deoarece va sti ca asa iti va capta sigur atentia.
– Controleaza-te cand te enervezi, nu da, nu urla, caci asa va reactiona si el. Cand face ceva ce nu trebuie, intrerupe-l si spune-i raspicat: Nu ai voie si tine-l pe tusa un minut.

Text: Cristiana Haica, Foto: HEPTA/PHOTONONSTOP.

Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din 1 - 2 ani