Primele reacții după naștere – ce simt mami, tati și bebe…

După luni de așteptare, în sfârșit bebe a venit pe lume. Tu și partenerul tău ați trecut prin multe – o naștere „ușoară (vaginală) este epuizantă, iar cele la care travaliul durează mult sau pentru care este nevoie de cezariană sunt și mai extenuante. Dar acum, că ții bebelușul în brațe, ți se pare că a meritat tot efortul.

Mami și tati

Biologia a „programat mamele să-și iubească nou-născuții și să dorească să-i hrănească și să-i ocrotească; ai putea fi uimită de cât de puternice sunt aceste sentimente. Majoritatea femeilor simt o bucurie enormă și un atașament puternic față de copiii lor, deși la unele acesta se manifestă mai târziu.

În zilele următoare nașterii vei încerca emoții dintre cele mai diverse, trecând rapid de la fericire extraordinară la tristețe și grijă dacă ți se pare că vreun lucru nu este în regulă. Și, indiferent de comportamentul tău obișnuit, s-ar putea să descoperi că sentimentele și pasiunile naturale domină latura ta mai rațională. S-ar putea să te întristezi și să plângi când încerci să-ți alăptezi copilul și descoperi că el nu are chef să sugă. Nu contează că medicul ți-a spus că adesea bebelușii sunt somnoroși și nu prea le este foame o zi sau două după naștere. Deși pe moment te liniștește să auzi asta, curând poți simți din nou că este vital să reușești să-l alăptezi.

Și tati va fi foarte fericit și entuziasmat. Ca tătic, vei simți dragostea profundă care te leagă de partenera ta și te vei simți mai apropiat de ea ca niciodată. Când îți vei ține copilul în brațe pentru prima dată, este posibil să ți se pară că ești neîndemânatic, dar acest sentiment va fi înlocuit de recunoștință și uimire, precum și de un impuls puternic de a-ți proteja nou-născutul și partenera. Asigurarea prosperității și a siguranței familiei vor deveni preocupările tale principale.

Totuși, s-ar putea ca uneori să te simți exclus sau dat la o parte. Se presupune în general că partenera răspunde de hrănirea și de liniștirea bebelușului; ei sunt în centrul atenției. S-ar putea să te simți neglijat, lăsat să te ocupi doar de aranjamentele pentru transportul mamei și al copilului acasă și în competiție directă cu bunicii sau cu alte rude pentru a-ți ține bebelușul în brațe. Pe de altă parte, s-ar putea să te bucuri în secret că partenera ta este cea de la care se așteaptă să știe cum să aibă grijă de bebeluș, pentru că te simți intimidat și neexperimentat în îndeplinirea îndatoririlor părintești de zi cu zi.

Amândoi veți privi bebelușul cu uimire, minunându-vă cât de extraordinar este să creezi o nouă viață. Înainte de a se naște, aveați doar o imagine vagă despre cum va arăta bebelușul, dar acum el este o ființă reală. Vă puteți simți copleșiți brusc de sentimentul că sunteți responsabili pentru sănătatea și fericirea lui și teribil de nepregătiți să vă achitați de această responsabilitate. „Cum pot să am grijă de el? Nu știu mai nimic despre ce înseamnă să fii mamă (sau tată). Îndoielile că nu veți fi părinți buni pot să vi se strecoare în suflet, umplându-vă de îngrijorare. Dar veți învăța repede cum să aveți grijă de copil.

Bebelușul

Structura psihologică a unui nou-născut este destul de simplă. El cunoaște doar două stări de spirit – mulțumirea și nemulțumirea. Ca să fie mulțumit, trebuie să i se satisfacă nevoile de bază. Dacă în încăpere este suficient de cald și el se simte protejat, sătul și confortabil, e fericit. Dar dacă una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, protestează prin plânsete puternice.

Viața în lumea de afară este nouă și interesantă. Prima gură de lapte, prima respirație, primul țipăt – toate par să se întâmple fără intenție, dar ce schimbare față de viața din uterul mic și întunecos.