Primul an cu Tudor (luna a sasea)

Nu-mi vine sa cred ca am un baiat de sase luni – mi-a marturisit sora mea cand discutam despre progresele facute de Tudor si despre premierele din aceasta a sasea luna.

„Nu stiu cand a trecut timpul. Mi-a fost teama toata iarna sa nu raceasca, si m-am ingrozit de momentul inceperii diversificarii – temere care nu mi-a trecut inca, dar uite ca, incet, incet ne descurcam.

Ma intreb daca-l hranesc corespunzator nevoilor lui, daca are alimentatia echilibrata, daca ii ofer tot ce are nevoie pentru o dezvoltare armonioasa si conform varstei lui”.

Este mult mai activ. Nu are gramezi de jucarii. Am tinut cont de sfaturile Cristianei Haica si de ce ati mai scris voi in si am preferat sa-i cumparam mai putine, dar multifunctionale si, pe cat posibil, interactive.

Pe post de spectator este doar in fata caruselului pe care i l-am agatat deasupra patutului si care are si un sistem de lumini si muzica. Nu-l pornim intotdeauna – este suficient sa-si vada prietenii din carusel si porneste adevarate conversatii cu ei.

Ne-a fost de mare folos caruselul acesta in perioada in care i-au iesit primii dinti, cand a fost extrem de agitat. Acum ne laudam cu 4 dintisori – doi sus si doi jos.

Avem noi interese
Suna ciudat, probabil, dar ii place sa traga oamenii de fata. E sociabil, foarte curios, nu plange deloc atunci cand vede o fata noua.

Parul il intereseza foarte tare – eu nu pot merge la el in camera cu parul neprins, dar tot gaseste el o cale sa ma prinda de coada, daca nu sunt atenta.

Nici macar Porto, ciobanescul nostru de Berna, nu scapa netras de blana. Interactiunea cu pisica este mai putin tactila – cu Zizi se vede rar, caci ea sta linistita in coltul ei.

Buni are parte de adevarate liftinguri in timpul mesei – Tudor o apuca de ambii obraji si-i trage pielea cat poate de tare. Cam dureroasa aceasta pasiune a lui, de aceea incercam metode de distragere a atentiei.

Lumea spune ca Tudor seamana cu Ana. Ei i se pare ca are mai mult aerul lui Cata, barbia si gura lui, si doar ochii si sprancenele ei. In rest, fiecare membru al familiei isi revendica, in mod pasnic, ce-i drept, o „bucatica” din Tudor.

Discutiile ma amuza, amintindu-mi cum eram eu dispusa sa arat oricui pozele mele din prima copilarie, pentru a demonstra asemanarea cu Tania, altfel – copie fidela a tatalui ei.

Ii place foarte tare cand ii cant. Daca la el in camera e radioul deschis (si e mai tot timpul), iar la radio este o melodie care imi place si incep sa o fredonez, mai intai ma urmareste, ma asculta si, la un moment dat, fata i se lumineaza si posteaza un zambet de milioane, iar ocazional, rade. De obicei, se multumeste sa ne gratuleze cu un zambet, dar uneori rade in hohote.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


Recomandari
Proiecte speciale
Huff
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Povestea lor