În România, 1 din 10 copii se duce seara flămând la culcare

O cincime dintre copiii de la sat (21%) consideră că nu sunt niciodată sau sunt doar uneori fericiți, arată concluziile raportului Bunăstarea copiilor din mediul rural în 2020, lansat de Fundația World Vision România.

Unu din 14 copii (7%) afirmă că are o viață rea. Mai mult, copiii și tinerii de toate vârstele, de la grădiniță la liceu, din 80% dintre gospodării muncesc în gospodărie, fac curățenie, îngrijesc animalele sau au grijă de alți membri ai gospodăriei. Un sfert dintre ei spun că nu sunt ajutați de nimeni când nu știu să-și facă tema pentru acasă, iar 8% raportează chiar că nu are cine să îi îngrijească atunci când sunt bolnavi.

Doar jumătate dintre adulții din mediul rural cunosc dreptul copiilor la protecție și doar o treime dreptul copiilor la liberă exprimare.

Peste o treime din părinții chestionați recunosc că țipă sau strigă la copii, 11% (1 din 10) îi îmbrâncesc sau zgâlțâie pe copil, iar 4% îi jignesc.

O proporție similară – peste 30% – dintre părinți consideră că pentru a-ți găsi de lucru este mai important să ai relații decât să termini o școală, conform aceluiași raport.

Comparativ cu valurile precedente ale cercetării, în cea actuală, care acoperă și lunile de criză sanitară și umanitară provocată de pandemia de COVID-19, se poate observa o creștere a ponderii celor care declară că au adoptat măsuri de criză precum: cumpărarea de alimente în cantități mai mici; împrumutarea sau primirea de alimente de la rude/prieteni; cumpărarea a mai puține rechizite, cărți pentru școala copilului..

Raportul Bunăstarea copilului din mediul rural – 2020 cuprinde datele și analiza unei cercetări de teren realizate în perioada iunie-august 2020, pe baza metodologiei elaborate de World Vision România, ce prezintă deopotrivă perspectiva adulților și a copiilor. Eșantionul cercetării a cuprins 936 de gospodării, în care locuiesc 4.338 de persoane. Au fost culese informații de la 936 de adulți și 2.931 de copii.

Igienă precară, alimentație la limită și acces redus la sistemul sanitar

În 2020, în ciuda mesajelor intens mediatizate de promovare a igienei și, în primul rând, a spălatului pe mâini în contextul pandemiei de COVID-19, igiena personală rămâne deficitară în comunitățile cuprinse în cercetare.

În peste un sfert dintre gospodării, copiii nu se spală întotdeauna pe mâini de fiecare dată după ce merg la toaletă. În 24% dintre gospodării, minorii nu obișnuiesc să se spele pe mâini înainte de fiecare masă. Spălatul pe dinți de două ori pe zi este o regulă în numai 52% dintre gospodării.

Nerespectarea regulilor minime de igienă reprezintă o consecință a sărăciei și a lipsei utilităților de bază: apă curentă, baie amenajată și toaletă.

Nici la școală nu sunt întotdeauna respectate regulile minime de igienă: în 5% dintre școli nu există o sursă de apă pentru a te spăla pe mâini, iar în 12% nu sunt toalete cu apă curentă.

Unu din zece copii nu are în continuare suficientă mâncare și se duce seara flămând la culcare. În ceea ce privește alimentația, în 11% din gospodării copiii primesc maximum două mese pe zi, iar în 10% carnea sau peștele ajung în meniul celor mici doar o dată pe săptămână. Mai bine de jumătate dintre copii nu consumă zilnic lactate și ouă, iar mai puțin de jumătate nu primesc zilnic nici legume și fructe.

În 11% din familiile cu copii mai mici de cinci ani aceștia nu au fost consultați nici măcar o dată în ultimul an de către medicul de familie, în vederea evaluării stării generale de sănătate și doar 30% dintre copiii cu vârste între 5 și 12 ani au efectuat analize medicale în ultimele 12 luni.

Vârsta medie la care tinerii (12-18 ani) iau contact cu băuturile alcoolice este de 13 ani. La aceeași vârstă copiii fumează prima țigară.

În mediul rural copiii abandonează școala din cauza lipsei de mijloace și a rezultatelor slabe

Două treimi (68%) din elevii din mediul rural ajung la școală pe jos. 17% din copii parcurg zilnic pe jos peste 8 km ca să ajungă la ore, iar mai bine de jumătate din copiii de gimnaziu și aproape trei sferturi din cei din clasele primare merg pe jos la școală distanțe chiar și mai mari.

Abandonul școlar în gimnaziu este strâns legat de costul ridicat al școlii și, în egală măsură, de rezultatele slabe ale copiilor, motive indicate de 56% dintre părinți. A crescut și numărul celor care preferă să lucreze în loc să învețe.

Doar 61% dintre copiii și tinerii chestionați susțin că le place întotdeauna la școală (în scădere de la 74% în 2016, respectiv 70% în 2018). Un sfert dintre tineri nu au acces întotdeauna la rechizitele de care au nevoie la școală, iar 38% dintre părinți cumpără mai puține rechizite și cărți pentru copii, pentru a face economii.

27% dintre copii nu sunt ajutați niciodată de altcineva atunci când nu știu să facă tema pentru acasă.

În 80% dintre gospodării, copiii și tinerii de toate vârstele, de la grădiniță la liceu, lucrează acasă făcând curățenie, îngrijind animalele sau având grijă de alți membri ai gospodăriei, trei sferturi dintre ei timp de 1-2 ore pe zi. Același timp este alocat temelor de către 58% dintre copiii și tinerii chestionați.

8% din tineri lipsesc uneori sau întotdeauna de la școală pentru că se duc să muncească, iar 17% se simt obosiți pentru că muncesc înainte sau după ore. 21% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani nu sunt la liceu, jumătate dintre aceștia lucrând cu ziua.  Peste jumătate dintre elevii care abandonează școala după clasa a VIII-a o fac pentru că familia nu își permite costul școlii.

Drepturi necunoscute, risc de violență și abuz

Copiii constituie categoria socială cea mai expusă sărăciei și excluziunii sociale, România fiind în fruntea țărilor europene în această privință, cu un risc de 35,8% în 2019, cu peste 12% peste media europeană, conform Eurostat. În anul 2020, nevoile de bază ale copiilor din România rurală sunt în cea mai mare parte acoperite: sub 1% spun că nu au o locuință, 10% dintre ei se duc uneori sau întotdeauna flămânzi la culcare seara, în timp ce o proporție similară declară că nu au niciodată, sau doar uneori, suficientă mâncare.

Lucrurile se schimbă atunci când analizăm confortul psihologic al copiilor în mediul familial:

Doar trei sferturi dintre părinți (77%) declară că au cunoștințe despre drepturile copiilor. Jumătate dintre părinți nu respectă dreptul copilului la protecție și 65% nu le respectă dreptul la liberă exprimare.

Unu din zece adulți spune că nu ar interveni într-un caz de abuz, considerând că respectivele acte de agresiune fac parte din modalitățile de educare a copilului.

La rândul lor, aproape un sfert dintre tinerii de 12-19 ani chestionați susțin că nu se simt în siguranță mereu în comunitate, iar jumătate dintre ei se tem de oamenii care consumă alcool și devin violenți.

Părinţii rămân cele mai respectate modele de către copii (79%), dar încrederea în ei a scăzut cu 14% faţă de 2018.

În România rurală, rolul principal în luarea deciziei aparține adultului, iar copiii nu sunt consultați în procesul decizional, fiind doar informați despre decizia finală (81%). Puțin peste jumătate dintre copiii chestionați (55%) apreciază că ideile lor au fost puse în practică. 53% dintre copii susțin că au participat în grupurile de consultări, fără a avea însă putere de decizie.

Consultarea este declarativă și în cazul adulților, respectiv doar 3% dintre primari consultă populația adultă și sub 1% îi consultă și pe copii.

„Din păcate, drepturile copiilor din mediul rural în ceea ce privește educația, participarea, confortul psihologic în familie și la școală sunt de multe ori ignorate chiar de cei care ar trebui să vegheze la aplicarea lor: părinții, educatorii, decidenții – adulții care ar trebui să facă România o țară mai bună pentru copii. Pandemia a acutizat problemele copiilor, cu consecințe pe termen lung asupra evoluției lor. Respectarea drepturilor copilului, începând cu cel la educație, reprezintă un imperativ pentru o democrație care se gândește azi la ziua de mâine. Prin programele noastre facem eforturi împreună cu copiii, părinții și educatorii pentru ca niciun copil de la sat să nu se mai simtă singur, umilit, marginalizat, fără șanse și fără viitor. Avem nevoie de politici publice coerente, puse în practică, care să se concentreze pe bunăstarea copilului, iar noi suntem oricând disponibili să ajutăm cu expertiza noastră la realizarea acestora”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

sursa foto – 123rf.com