Să comunicăm mai bine în cuplu

Obiectiv: învățăm să comunicăm adevărat, adică respectând principiile comunicării eficiente. Măcar o parte din ele.

În ultima vreme, ceea ce reușim noi să vorbim sunt lucruri punctuale – ce cumpărăm, te duci tu, mă duc eu, cine ia copilul, ce a zis șeful, ce mâncare vreți pentru mâine, ai luat paracetamol… și variațiuni pe aceeași temă.

Mă întreb ce găseam de vorbit înainte, când petreceam ore în șir dând din gură? Și de ce era așa plăcut? Acum sunt situații în care afirmații nevinovate sunt luate drept reproșuri. Ce voi face?

 

Ascultare activă

Când vorbim, nu vom îndrepta atenția către altceva – copil, tv, cratiță. Minimum 20 de minute pe zi (eventual la plimbarea pe care mi-am propus-o) vom sta alături și vom povesti.

Și chiar vom fi atenți când celălalt vorbește. Ar fi o idee să povestim lucruri și în timp ce ne facem unul celuilalt, pe rând, masaj de relaxare.

 

cuplu sub umbrelaSă vorbim eficient

Adică fără acuzații, fără etichete negative și fără să batem câmpii în discursuri interminabile. Am 
întâlnit oameni care își pierd partenerii de discuție și chiar de viață pentru că vorbesc bălării, numai ca să se audă pe ei înșiși vorbind.

Când vom avea de lămurit o problemă importantă, discuția va fi între patru ochi, fără copii sau alte surse de distragere. Și fără referințe la trecut. O problemă din prezent este și trebuie rezolvată în prezent, nu plecând de la istoria antică.

Nu voi mai uita de diferențele de gândire dintre bărbați și femei și nu mă voi mai considera neînțeleasă, ci voi avertiza partenerul despre nevoile mele.

Femeile povestesc despre o problemă a lor, de multe ori nu pentru a o rezolva acum, ci pentru a face ventilație emoțională, adică vorbesc pur și simplu doar ca să se descarce emoțional. Bărbații o fac ca să rezolve problema.

De aceea, de multe ori ei se precipită să dea soluții femeilor care își povestesc problema, oprindu-le efuziunea emoțională. Și ei dovedesc astfel că îi interesează și că vor să ajute.

Ele, în loc să fie recunoscătoare, se simt frustrate și spun că nu sunt înțelese și nu sunt lăsate să vorbească. Deci, când voi avea nevoie de ventilație, îi voi spune – lasă-mă să povestesc și atât, fără să mă judeci și fără să îmi spui încă ce să fac.

Dacă am nevoie de soluții, îi voi spune – am nevoie de părerea ta despre modul de rezolvare a acestei probleme. De fiecare dată când se va întâmpla ca el să-mi ofere soluții, îmi voi aduce aminte că bărbații și femeile gândesc diferit și că este un lucru normal.

 

Amintește-ți cât poți de des de ce ai ales acest bărbat să îți fie soț, și nu altul. La aceste motive, mai adaugă cel puțin 2-3 alte calități pe care sigur le are.

 

Pentru ca relația noastră să fie puternică… ar trebui să funcționăm ca o echipă. Dar să ținem cont și de ce își dorește fiecare dintre noi pentru sine.

De exemplu, masteratul soțului meu nu este pentru mine sau pentru relație, este pentru el. Și poate că ar trebui să nu îi mai reproșez că își pierde timpul cu prostiile alea de examene, ci mai degrabă să îl încurajez, să îl ajut și să îi spun că sunt mândră de el că poate să mai și învețe în condițiile în care are un job, și așa destul de solicitant.

cupluPentru că el m-a protejat în zilele când aveam pe lângă serviciu și cursurile la care ne-a trimis firma. Poate că anul acesta ar trebui să discutăm mai mult despre dorințele strict personale ale fiecăruia dintre noi.

Și să nu mai gândim despre aceste nevoi sau dorințe din perspectivă egoistă  – cum se răsfrânge numai asupra mea dorința lui. Ci să văd ce înseamnă și pentru el această dorință. Așa că vom face amândoi o listă (altă listă) de obiective strict personale și o vom povesti unul celuilalt.

Să vadă fiecare în ce măsură aceste obiective pot fi atinse afectând cât mai puțin pe celălalt, familia, bugetul, dar ținând cont, în primul rând, de binele celuilalt.

Nu de alta, dar aceste frustrări (eu renunț la obiectivele mele pentru că nu vrea ea/el sau pentru binele familiei) se adună și pot duce la rupturi grave.

 

Vacanță pentru cuplu și vacanță pentru familie

Când am auzit prima dată de așa ceva a fost o vorbă aruncată de o colegă, căsătorită de 12 ani, care a spus unei tinere ce abia se măritase – să nu uiți de săptămâna de miere, care trebuie petrecută în fiecare an! Adică?

Adică exact ce am de gând să fac și eu de acum încolo – an de an voi rezerva o săptămână de concediu doar pentru noi doi, copiii fiind trimiși la bunici sau în tabără. Și nu vom pleca undeva în țară, ca să nu fim tentați să dăm o fugă la copii sau să scurtăm vacanța pentru cine știe ce urgență de la serviciu.

Accidental (neprogramat) am experimentat așa ceva în unul din anii trecuți și a fost excepțional. Am trăit câteva luni cu amintirea acelei săptămâni și chiar și acum mă pomenesc zâmbind când îmi amintesc anumite lucruri ce nu pot fi scrise nici măcar în jurnal.

 

Trebuie:

  • Să ofer înainte de a cere – și nu ca să îl fac pe partener să se simtă obligat, ci pentru că am observat că nu îi ofer lui, ci tot mie, investind în relația noastră.

  • Să nu mai pun vorbe și gânduri în gura și mintea lui – dacă nu știu ce va spune în legătură cu ceva, voi întreba mai întâi și nu îmi voi mai imagina ce ar vrea el de fapt să spună.

  • Să nu mai atac subiecte tabu – părinții fiecăruia dintre noi, prietenii, inteligența, competența – și nu voi mai face comparații între el și ceilalți, fie ei prieteni, personaje de film sau romane.

 

Text: Cristiana Haica

Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Relatii