Sa se mai joace si singur

Sincer, uneori imi vine sa fug, sa ma ascund, sa am macar o jumatate de ora numai pentru mine, sa nu trebuiasca sa astept somnicul de dupa-amiaza pentru asta, si sa nu ma simt vinovata ca nu sunt langa el.

Pe de alta parte, prietenele mele care au stat lipite de copiii lor pana i-au dat la gradinita au avut probleme cu ei, deoarece nu voiau sa se desparta de mamici sub nici o forma.

Oare este posibila o cale de mijloc? Desigur, calea de mijloc este aceea de a invata copilul de unu-doi ani sa se joace singurel un timp, fara participarea noastra.

Asta nu inseamna sa fie inchis in camera lui o jumatate de zi. In fiecare zi, doua reprize de cate 20 minute de joaca solitara sunt numai potrivite la aceasta varsta.

Nu trebuie sa exageram acordand copilului de un an atentia exclusiva si constanta (oricum, nu este omeneste posibil) sau stand alaturi de el fara a interactiona.

Acesti copii – care nu au capatat deprinderea de a se juca singuri – o vor face foarte greu dupa aceasta varsta, si nu as vrea sa fiu in pielea parintilor lui. Asta, pentru ca ei (copiii) nu au avut sansa de a intelege ca viata poate fi foarte frumoasa si fara mami si tati alaturi de ei.

Pana la 12 luni, copiii au capacitatea de a se juca, de a se amuza singurei, insa nu si motivatia. Ei au abilitatea fizica de a prinde si zornai jucariile, de a da paginile unei carti, de a mazgali cu creion sau carioca, dar pentru a incepe sa faca aceste lucruri depinde numai de parinti.

Este foarte bine sa stimulam copilul sa aiba initiativa de a face lucruri, pentru ca jocul de unul singur dezvolta la copiii mici increderea in sine si contribuie la formarea identitatii de sine, a unei identitati separate de cea a mamei.

Si mai ales dezvolta creativitatea, stimuland copilul sa faca propriile descoperiri despre lumea din jur, nu doar acel: „Ia uite, mami, hai sa facem, ia sa vedem…, la propunerea parintilor.

Solutia problemei
Plecatul dintr-o data, pe neobservate, creeaza sentimentul de abandon. Incepe treptat, propunand copilului o activitate – te joci cu el cateva minute, apoi te opresti si il privesti cum se joaca, fara a interveni.

Dupa cateva zile in care ai procedat astfel, incepi sa te indepartezi treptat de locul de joaca al copilului, vorbind cu el din cand in cand. Urmatorul pas este parasirea camerei timp de cateva secunde, spunandu-i ca iesi un pic si te intorci repede. Cresti treptat timpul in care stai afara din camera.

Daca scanceste putin cand esti plecata, nu te grabi sa revii, este posibil sa ii treaca, vorbeste-i de dincolo, spune-i ca vii imediat. In timp, copilul va fi capabil sa se joace singur mai mult timp, increzator ca vei veni la el atunci cand are nevoie de tine.

Creeaza-i un spatiu sigur – fie cu tine in incapere, fie in camera lui, unde riscul de accidente sa fie redus la minimum, si unde sa poata atipi daca oboseste.

In zona de siguranta, adu numai una-doua jucarii adecvate varstei, care nu se pot descompune si care sa nu aiba par) si una-doua carticele pentru copii mici.

Alege jucariile dintre cele cu care tu si copilul v-ati mai jucat si ai observat ca il amuza si ii plac, ii atrag atentia, iar carticelele sa fi fost deja „citite de voi.

In niciun caz nu umple tarcul cu jucarii, copilul se va plictisi foarte repede, fiind coplesit, si va incepe sa arunce cu ele, neputandu-se concentra pe o activitate.

Text: Cristiana Haica, Foto: HEPTA/PHOTONONSTOP.