Scrisoarea deschisa a mamicii care sta acasa, catre sotul ei

„Imi place sa imi beau cafeaua dimineata in timp ce el se pregateste sa plece la serviciu. El are acel tip de serviciu pentru care trebuie sa se barbiereasca si sa se imbrace. Eu am acel tip de serviciu unde nu trebuie sa fac niciuna din aceste lucruri si tind sa devin defensiva, in special atunci cand ma intreaba „Si, ce ai de gand sa faci astazi?”

„Ce ai de gad sa faci astazi?!” este o propozitie care, in general se foloseste pentru copii si pensionari, oameni care au foarte mult timp liber. Cu siguranta sotul lui Sheril Sanberg (Sef de operatiuni la Facebook) nu a intrebat-o azi-dimineata cand a plecat spre serviciu „Ce ai de gand sa faci astazi?”.

In general raspunsul meu este „Nu mare lucru” sau „Spune-mi tu”. Devin defensiva pentru ca imi este imposibil sa ii explic ce fac toata ziua fara sa il fac sa ameteasca in cel mai bun caz: duc copiii la scoala/gradinita, ma duc la sala, ma duc la piata, sunt stomatologul, iau copiii, pregatesc masa, strang masa, gasesc sosetele lipsa…

Rezolv o gramada de treburi in cursul zilei, insa foarte putine dintre ele sunt vizibile pentru sotul meu. De fapt, pentru un ochi „neantrenat”, pare ca nu fac absolut nimic toata ziua. Cand pleaca dimineata, eu sunt in pijama si bucataria este vraiste. Cand vine seara acasa, eu sunt in pijama si bucataria este vraiste. Cum sa ii explic eu lui, ca desi pijamaua este aceeasi, vraistea din bucatarie este cu totul alta? Hei! Acelea sunt vasele de la masa de seara, nu de la micul-dejun!

Vreau sa ii explic distinctia majora dintre „inca” si „din nou”. Copiiilor nu le este „inca foame”, le este „din nou foame”. Chiuveta nu este „inca plina de vase”, chiuveta este „din nou plina de vase” ceea ce mi se pare fascinant.

Treaba unei mamici care sta acasa, este, in mare, sa faca totul sa fie ca la inceput. Frigiderul si burticile sa fie din nou pline, paturile sa fie din nou facute, vasele sa fie din nou curate.

Sunt zile in care este nevoie de un efort supra-omenesc si tot nu se obtine niciun rezultat. Intr-o dimineata am fost sunata de la scoala sa mi se spuna ca fiul meu nu avea toate vaccinarile la zi si se pare ca urmau sa fie consecinte serioase. Asa ca am sunat pediatrul si mi-am folosit toate puterile pentru a obtine o programare in acea dupa-amiaza. Am luat copilul de la scoala, m-am dus la doctor, am asteptat o ora doar ca sa mi se spuna ca de fapt este la zi cu vaccinarile si ca a fost citit gresit carnetul de vaccinari.

M-am intors la scoala si i-am explicat asistentei, m-am dus si am facut plinul la masina si apoi m-am dus sa imi iau din nou copilul de la scoala. Acesta este un exemplu de poveste pe care nu l-as face pe sotul meu sa o asculte, insa in acea zi, „asta am facut”.

Uneori, se intampla sa fie zile in care sa am de facut lucruri care sunt considerate „treburi importante” de catre sotul meu asa ca profit de ele din plin. Ii spun timp de patru zile, in fiecare dimineata la cafea ca am o intalnire programata la scoala si ii reamintesc ca sunt in comitetul de parinti, pentru ca am fost rugata sa particip. Am fost numita chiar! Proununt totul cu mare importanta in timp ce o spun si el pare chiar impresionat asa ca pentru cateva minute, ma simt ca si cum as purta pijamaua lui Sheyl Sandberg.”

Sursa: heweek.com
Text: Simona David