Se teme de aspirator

Un copil mic va experimenta in mod firesc frica de sunete puternice in jurul varstei de doi ani. Partea frumoasa este ca tot copilul mic este la fel de fascinat de obiectele „galagioase”.

Vorbeste despre ele, vrea sa le vada, chiar daca se teme de ele.

Cu cat copilul va realiza mai devreme cum sa preintampine zgomotele puternice, cum sa isi dea seama ca vor aparea (de exemplu: cerul este foarte innorat, fulgera, deci va veni si tunetul; o masina este lovita de o minge, alarma va suna; apas pe butonul de pornire al aspiratorului, el va incepe sa huruie etc.), cu atat mai repede isi va invinge frica.

Sub nicio forma nu vom tine sub control comportamentul copilului prin a-l ameninta cu zgomotul respectiv (de care se teme) – daca nu esti cuminte, aduc aspiratorul.

Ca sa isi depaseasca frica de aspirator (una dintre cele mai comune frici ale copiilor mici), primul lucru este sa ii aratam aparatul vinovat de producerea galagiei, desigur scos din priza.

Probabil ca nu va dori nici sa il vada, daca a apucat deja sa se ingrozeasca de el. De aceea, e bine sa anuntam copilul cand vom folosi un obiect zgomotos in casa, sa ii spunem ce este, cum face, la ce foloseste si sa il prevenim ca il pornim inainte de a o face.

Putem lasa obiectul (scos din priza) un timp sa fie vazut de copil, eventual explorat de el. Ii aratam ce facem cu el (oprit fiind), il plimbam pe roti, sa vada ca se misca tras sau impins, il intrebam pe copil daca vrea si el sa aspire covorul si ii oferim teava de aspirare ca sa se joace de-a curatenia.

Daca nu este deloc interesat de aparat, mai lasam aspiratorul putin la vedere, ca sa se obisnuiasca cu prezenta inofensiva si negalagioasa a acestuia.

Ii vom explica celui mic ca aspiratorul face galagie numai cand se apasa pe buton, si zgomotul se opreste cand este din nou apasat butonul. Si ii aratam cum se apasa butonul cand aparatul este scos din priza.

Eventual, il punem si pe copil sa faca acest lucru (sa apese repetat butonul). Cand apasam butonul „pornit”, facem zgomot impreuna, ca aspiratorul – vrrruuummm, ca sa asociem amuzant pornirea lui cu anticiparea zgomotului, si sa inteleaga ca omul are puterea de a opri zgomotul scos de aparat.

Al doilea pas ar fi sa ii cumparam un aspirator de jucarie, sau chiar unul de masina. Daca deja s-a instalat o frica paralizanta de aspirator, trecem la etapa inventarii povestilor despre acesta. Vom face o desensibilizare treptata prin desen, mai intai. Pe o foaie de hartie, desenam un aspirator, iar langa acesta, ii desenam pe mami si pe copil.

Aspiratorul este in poveste un aparatel bland si galagios, care cauta cu disperare un covoras sa il curete. Pe de alta parte, covorasul plange ca este sufocat de murdarie si cauta si el un aspirator. Cand se intalnesc – bucurie mare! Covorasul este din nou curat si vesel, iar aspiratorul incantat ca a putut fi de folos.

De la desen putem trece la etapa pozelor – imagini cu aspiratoare diferite, pe care le colectionam si le lipim intr-un caiet. Putem sa ii „dam” fiecarui aspirator un covoras tot decupat din reviste. Apoi, ne uitam si la aspiratorul nostru, sa vedem cu care dintre cele colectionate seamana. Treptat, copilul va accepta sa se apropie de aspiratorul real si sa nu se mai teama de el cand este oprit. Il intrebam pe el cand vrea sa il pornim, ca sa „salvam” covoarele de asaltul microbilor.

3% dintre parinti sunt impotriva implicarii copilului in activitati casnice, peste doua treimi au luat ca argument varsta prea mica a copilului, iar o treime nu considera necesar acest lucru, arata un studiu realizat de UNICEF.

Copii mici experimenteaza o serie de frici legate de zgomotele puternice care apar prin surprindere: tunetul, latratul cainelui, alarmele masinilor, zgomotul aspiratorului etc.

Dupa varsta de un an, ei incep sa exploreze activ mediul inconjurator, pe masura ce se dezvolta mersul, si, in mod firesc, acest mediu este mereu surprinzator, are si lucruri frumoase, dar si „capcane” – unele locuri sau obiecte sunt prea reci sau prea fierbinti, unele se misca, altele scot zgomote.

Copilul vrea sa afle, este curios si curajos in incercarea lui de a lua in stapanire ceea ce inainte nu vedea decat din bratele protectoare ale adultului, sau de la inaltimea caruciorului ori patutului.

Cand apar zgomote bruste si puternice in acest mediu extern (care, nu se stie cand, deodata, brusc, poate deveni ostil), este firesc sa se produca la copil o reactie de aparare, care se manifesta ca o reactie de stres manifestata prin fuga sau lupta. Deoarece nu are cu cine se lupta, fuge. Si va fugi pana cand va intelege ca acel zgomot apare si exista independent de persoana lui.

Cum il ajutam sa-si invinga frica
In general, invingerea fricii, a celei de aspirator, de care am vorbit astazi, cere timp. Un timp variabil de la copil la copil. Nu vom grabi acest proces de invingere a fricii, nu vom spune copilului ca e fricos, ca nu are de ce se teme (il facem sa se simta neinteles si nici nu rezolvam problema), nu il vom expune brusc sau fortat la obiectul fricii, si nici nu ne vom amuza sau nu vom rade de frica lui.

La varste mici, fricile sunt normale; sa recunoastem, si noi le-am simti (chiar ca adulti) intr-o lume necunoscuta, imprevizibila, surprinzatoare si plina de zgomote nefiresti. Este foarte important sa fim alaturi de copil, sa fim calmi si sa il sustinem atunci cand aceasta se manifesta, si sub nicio forma sa nu ii inducem noi frici suplimentare.

Text: Cristiana Haica, Foto: HEPTA
 

URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din 1 - 2 ani