Secrete și minciuni ale geloziei

Ce este mai insuportabil decât să te crezi înșelat, înlocuit, uitat, negat? Un sentiment greu de mărturisit, care ascunde probleme din trecut.

Nu cred că există persoană care să nu fi simțit cel puțin o dată în viață gelozie puternică, tăioasă, atroce! La întrebarea „ce m-a apucat, răspunsul diferă, pentru că gelozia este un sentiment care adesea ascunde frustrări și dorințe secrete, cu o sursă îndepărtată: copilăria.

Dar de multe ori incorect judecată, pentru unii motiv de rușine, gelozia este un aspect pe care trebuie să îl explorăm riguros, căci, odată descoperiți monștrii, ne putem lupta cu ei. Și, odată înfrânți, vom ajunge să ne simțim mai bine în propria piele și să construim relații mult mai sănătoase și mai plăcute.

De unde apare gelozia?

Conform psihanaliștilor, nu am fi fost geloși decât o singură dată în toată perioada copilăriei. O gelozie atât de mare, încât ne-a marcat viața. În timp ce ești gelos, nu faci decât să retrăiești acea durere a copilului care nu suporta să-și vadă mama îndepărtându-se de el. Dintr-o dată, lumea lui se prăbușește, se simte abandonat, trădat. Pentru Lacan, această suferință este necesară, căci îi permite copilului să iasă din fuziunea cu mama sa. Dar  totul depinde de modul în care această primă rană va fi trăită…

Gelos pentru că te simți tu, însuți, infidel?

Ei bine, da, un fenomen chiar destul de obișnuit. Înainte de a se căsători, V. a fost un mare seducător, ce acumula cuceriri săptămânal. Apoi, s-a „cumințit. Soția, desigur, este fidelă, dar V. e teribil de gelos, iar o simplă discuție inocentă a acesteia cu un alt bărbat, pur și simplu îl scoate din minți. V. nu face altceva decât să proiecteze asupra soției lui propriile sale dorințe. Pentru el, dorința este echivalentă cu realizarea actului, se simte vinovat, își refulează dorința de a o înșela și i-o atribuie ei. Un tip de gelozie definit și de Freud în lucrarea sa Nevroză, psihoză, perversiune și denumit „gelozie proiectată.

Femeile sunt mai geloase decât bărbații?

Nu, dar ele o arată. Spre deosebire de bărbați, femeile sunt foarte curioase în ceea ce privește o potențială sau reală rivală. Vor să știe totul despre ea: culoarea părului, dimensiunea taliei, unde lucrează, tot! Bărbații, în schimb, se află într-o stare de negare: „Prietenul meu pretindea că nu este gelos, povestește C, „și era sincer. Dar, într-o seară, i-am mărturisit o aventură nesemnificativă, care se întâmplase chiar în prima noastră săptămână de relație, și după aceea a vomitat toată noaptea. «O criză de fiere», zice el!. Bărbații rămân multă vreme indiferenți, apoi, în fața unei astfel de lovituri a realității, se prăbușesc. La femei, cumva, este invers: ele sunt geloase dintr-o dată, chiar dacă nu se întâmplă nimic.

Se poate să nu fim geloși?

Freud a fost primul care a spus: „Gelozia este, ca și doliul, un afect normal. Dacă lipsește, este pentru că a fost obiectul unei respingeri puternice. În cazul acesta, ea joacă un rol cu atât mai mare în inconștient. A., 33 de ani, spune că acum nu este gelos, pentru că în copilăria sa a avut o unică și puternică criză de gelozie. Fratele cel mare într-o familie cu trei copii, s-a simțit extrem de neglijat după nașterea surorii mijlocii. „Gelozia? Știu s-o reperez și să-i răspund printr-o contraofensivă imposibil de evitat: indiferența. Dacă o femeie la care țin încearcă să provoace în mine acest sentiment, mă simt anesteziat și înghețat. Nu mă mai interesează. Practic, încetez imediat s-o iubesc. A. nu recunoaște că de fapt este teribil de gelos și își refulează gelozia tocmai pentru că, inconștient, știe că nu ar suporta sentimentul. El nu a învins gelozia, ci a transformat-o în ură rece.

Când cădem în patologic?

Dacă este normal ca de-a lungul vieții să trecem printr-unul sau mai multe conflicte provocate de gelozie, imposibilitatea de a părăsi această stare este, cu siguranță, un semnal de alarmă. De exemplu, atunci când nu reușim să ne îndepărtăm de un partener care este vizibil infidel sau când ne imaginam, pe nedrept și în mod obsesiv, înșelați de cel cu care conviețuim.

Gelozia poate ascunde o dorință homosexuală?

Există o formă de gelozie apropiată de paranoia, pe care Freud o numește „delirantă. În acest caz, cel pe care ni-l dorim, nu este partenerul, este rivalul. Dacă sunt o femeie, de exemplu, dovedesc o atracție inconștientă pentru amanta soțului meu. Și ceea ce mă enervează, este că aceasta îl iubește mai mult decât mine. Într-un cuvânt, gelozia delirantă este expresia unei dorințe homosexuale refulate. „Am locuit trei ani cu B. El era ginecolog și nu mai puteam suporta ideea că vede sexul femeilor toată ziua. La început mă controlam, până când a fost nevoie să o înlocuiesc trei zile pe secretara lui. Când i-am văzut pacientele, am simțit că îmi pierd mințile. Seara, îl bombardam cu întrebări, iar când aveam relații sexuale, eram obsedată de ideea că dorința lui nu este îndreptată spre mine, ci spre ele. Era cumplit.

Prin ce se deosebește de invidie?

Unii nu sunt geloși decât în dragoste, alții – inclusiv la locul de muncă. Dar în cadrul profesional, cred că putem vorbi mai degrabă de invidie. Gelozia este „teama de a pierde ceea ce posedăm, în timp ce invidia este „suferința de a vedea pe cineva pe care ni-l dorim pentru noi, în posesia altcuiva. De altfel, gelozia presupune o a treia persoană, care apare ca rival, în timp ce invidia implică o relație cu o singură persoană. Dar aceste două sentimente sunt strâns legate între ele, cuvântul „gelozie venind din greaca veche zelos, care înseamnă „invidie.

De ce fel de rival ne temem?

Rivalul geamăn – o dublură considerată superioară și care este o amenințare gata să-ți ia locul.

Rivalul opus – incertitudinea că ești, într-adevăr, obiectul dorinței celuilalt: „Dacă ceea ce ofer nu este de fapt ceea ce-și dorește? Atunci, de ce mă vrea? Și ce vrea? Eu, cine sunt eu? Ce-mi lipsește?. Este vorba despre o prăbușire a identității și o jignire narcisică.

Citește mai multe aici