Semnificatia atingerii – efecte psihologice

Atingerea este un mod de comunicare, este primul limbaj pe care il decodam din prima zi de viata si cel mai simplu mod prin care putem transmite emotii.

V-ati imaginat vreodata sau ati putea sa va imaginati cum ar fi oamenii, cum ar fi lumea aceasta fara atingere (intre oameni)?

Probabil ca, odata cu trecerea timpului, ne-am putea dezvolta alte simturi care sa ne ajute sa invatam ce inseamna dragostea, ce inseamna tandretea, ce inseamna sa fii dorit sau sa nu fii dorit. Insa nu imi pot inchipui cum am fi noi, ca oameni.

Probabil ca am arata la fel, insa am fi mai indiferenti, mai reci, mai duri, poate chiar mai rai, si nu am mai fi capabili de a intelege emotiile, desi probabil ca am gasi coduri de a le descifra.

Nu cred ca s-ar mai putea vorbi prea mult de intuitie, inteligenta emotionala, de compasiune, poate nici de dragoste. Deoarece dragoste fara atingere pare de neconceput.

De ce s-ar intampla asta? Pentru ca, daca am supravietui (fara atingerea iubitoare a mamei sau a altcuiva care sa o inlocuiasca) in primul/primii ani de viata, am fi destul de anxiosi, chiar depresivi, ne-am dezvolta intelectual mult mai greu sau mai putin, am vorbi mai greu, am fi mult mai lipsiti de imaginatie, iar patologia psihica, precum si cea medicala ar fi mult mai des intilnite printre noi decat azi.

Probabil ca s-ar inmulti prin selectie naturala cei care sufera de alexitimie (incapacitatea de a simti, de a recunoaste si de a-ti exprima emotiile, precum si de a le intelege).

Imi este teama sa ma gandesc cum ar fi o astfel de lume si, sincer, nu as vrea sa traiesc in ea.
Deocamdata ascultam usor tematori la seminarii sau la televizor, ori citim in carti despre copii care nu au beneficiat de atingerea tandra a mamei lor si au dezvoltat tulburari de comportament, tulburari afective, chiar si tulburari de dezvoltare fizica si cognitiva, intelectual

Citeste continuarea in revista BABY – decembrie.