Sfaturi pentru mama soacră

Cum zice soacra este cel mai bine. Nu te lupta cu ea
Camelia Petre are 49 de ani, este recepţioner şi locuieşte în Braşov.
„La început soacra mea îmi oferea foarte des cadouri care să mă ajute la curăţenie: pămătufuri, lavete antistatice, soluţii, mopuri… La început mă enerva, îmi ziceam că sunt daruri aluzive, dar ea era doar o femeie din «vechea generaţie» şi ţinea să facă lucrurile aşa cum ştia ea că e bine. Aşa că le-am acceptat fără împotrivire, căci erau lucruri simple şi care o făceau să se simtă bine.

Rudele prin alianţă nu sunt familia ta. „Îndulceşte-ţi părerile
Oana Marin din Roman, în vârstă de 32 de ani, este casnică şi este căsătorită cu Sebastian.
„Acum vreo patru ani cumnata mea mi-a cerut ajutorul pentru a alege între două rochii de mireasă. Am acceptat şi am mers cu ea şi cu soacra mea la magazin să le probeze şi să îi spun părerea mea. Prima rochie mi-a plăcut: de culoarea fildeşului şi cu o croială elegantă, stil anii ‘20, dar a doua, albă şi fără umeri, era brodată cu trandafiri roşii şi am «aruncat» prima impresie: «E oribilă, parcă te-a împuşcat cineva».

Amândouă au făcut feţele lungi, iar soacra mea arăta de parcă tocmai îi turnasem în cap o oală cu apă fiartă, aşa că am încercat s-o dreg, dar am stricat şi mai mult lucrurile: «Trandafirii arată ca petele de sânge». Mi-am dat seama că nu fusesem diplomată deloc, deşi nu m-ar fi costat nimic să nu fiu aşa directă şi să mai îndulcesc critica: uitasem complet că ea îşi petrecuse luni de zile căutând rochia perfectă şi că cele două fuseseră preferatele sale. Soacra mea mi-a vorbit rece multă vreme, dar cumnata mea a ales prima rochie şi a arătat splendid la nuntă.

Comentarii? Fă-te că nu le auzi
Cătălina Iancu este artist plastic. Are 55 de ani şi locuieşte în Capitală împreună cu soţul ei, Ştefan.
„Când am mers să o întâlnesc pe mama lui Ştefan, am vrut să o impresionez şi am îmbrăcat o rochie încântătoare, copiată după un model din reviste, dar ca să nu fie prea retro, am mai scurtat-o. Eram încântată, dar primul lucru pe care mi l-a spus soacra mea, uitându-se lung la picioarele mele, a fost, pe un ton acru: «Ei, bine că rochia ta are măcar destul material», aluzie la faptul că mai putea fi lungită. Am ignorat comentariul strângând din dinţi, aşa cum am ignorat încă multe altele după. La nuntă mi-a spus că arăt ca soră-sa de 50 de ani… Am tăcut şi m-am făcut iarăşi că nu aud, iar conflictul mocnit s-a stins de la sine.

Nu irosi porţelanurile pe… noră
Marilena Poiana are 55 de ani, este profesoară în Iaşi şi are doi copii
„La prima vizită a norei mele am pregătit mâncare, am făcut prăjituri şi am scos un serviciu de masă dintr-un porţelan fin de Meissen, moştenire de la mama. Nora mea nu se simţea în largul ei în prezenţa mea: abia scotea câte un cuvânt şi îşi frământa mereu mâinile. Era atât de neliniştită încât a scăpat din mână ceaşca de cafea din serviciul moştenit, care, evident, s-a făcut ţăndări. Biata fată arăta atât de devastată încât ce aş fi putut să spun? I-am oferit o altă ceaşcă şi i-am spus că nu e nici o problemă. Am încercat să îmi ascund iritarea, dar nu sunt sigură că mi-a reuşit. De atunci însă, de câte ori vine în vizită la noi, ia o cană obişnuită, ca oricine din familie.

Întrebări ciudate? Nu te arăta prea şocată
Aurelia Fedorca are 31 de ani, este din Arad, căsătorită cu Dan.
„Pe la începutul relaţiei noastre, soacra mea ne-a gătit o delicatesă: friptură de căprioară. Nu mai mâncasem aşa ceva. Fusese marinată vreo zece ore în vin, dar mie mi s-a părut că avea un gust oribil, aşa că nu am reuşit să înghit decât o gură. Multă vreme dupa aceea soacra mea mă tot întreba, cu un aer misterios, cum mă simt, dacă am dureri, şi mă tot asigura că, dacă am vreo problemă, pot să apelez la ea în orice moment…

Am rămas total bulversată, nu ştiam de ce se poartă aşa ciudat şi ce-i cu acele întrebări până când nu m-a lămurit Dan: soacra mea era sigură că sufăr de o problemă digestivă gravă fiindcă, altfel, ar fi fost imposibil să nu apreciez o asemenea minunăţie şi, amabilă, vroia să vadă dacă poate fi de ajutor… Din fericire, totul a trecut acum, doar că, de câte ori mergem duminica la masă la socrii mei, eu primesc mereu cei mai mulţi cartofi prăjiti.

Adesea, surorile ştiu cel mai bine
Andreea Ferencz, din Cluj, are 35 de ani şi are o fiică. A fost căsătorită cu Paul vreme de opt ani.
Prima dată când am întâlnit-o pe sora lui Paul, Aurelia, îi povesteam cum tocmai reuşisem să fac rost de bilete la un spectacol de teatru care se juca de la premieră cu casa închisă şi cât de încântată eram că spectacolul va fi un cadou special pentru ziua lui de naştere. Cumnata mea a pufnit în râs şi mi-a spus că Paul nu suportă teatrul, concertele. Am contrazis-o: ba da, era înnebunit după aşa ceva. Ea: nici vorbă…

Eram sigură că o face din invidie şi mă cam enervasem fiindcă plătisem o groază de bani pe bilete şi nu înţelegeam de ce voia neapărat să-mi strice bucuria. Mult mai târziu după ce ne-am căsătorit, soţul meu mi-a mărturisit că atunci când mi-a spus că iubeşte teatrul, mă minţise ca să nu îmi strice bucuria şi că sora lui avea dreptate: el nu suporta genul acesta de spectacol, nici atunci, nici acum. Acum, la 12 ani de la acea primă întâlnire, eu şi cumnata mea suntem cele mai bune prietene.

Cea mai bună înţelegere: cea de la distanţă
Oana Petrişor din Sibiu, are 35 de ani şi lucrează în publicitate.
„Sunt căsătorită de 15 ani şi la început am acceptat să locuiesc cu părinţii soţului. Soacrei mele nu-i intram în voie cu nimic, era tot timpul cu ochii pe mine, tot ce făceam era greşit, ba critica şi felul în care mă ocupam de copil, deşi era primul şi nu ştiam mare lucru. Mă durea foarte tare, dar am decis să mă adaptez: îi făceam cadouri cu fiecare ocazie, de Crăciun, de Paşti… numai Ziua Îndrăgostiţilor mai lipsea. Am mai îmbunat-o, dar se purta tot rece. Aşa că ne-am mutat la casa noastră, acum ne vedem o dată la 2-3 luni şi distanţa s-a dovedit soluţia perfectă: soacra mea se poartă excelent cu mine.

Citeşte mai multe pe avantaje.ro

Foto: shutterstock.com