Sufera de dislexie?

Dislexia este caracterizata prin dificultati in stabilirea conexiunii de baza dintre simboluri (litere) si sunetele corespunzatoare lor. Acesti copii pot recunoaste literele, pot vorbi corect, dar parca nu reusesc sa vada acelasi text pe care il vad ceilalti copii – lor li se amesteca literele' pe foaie.

Pentru dislexic, procesul de decodificare poate fi o incercare grea – el pare, de exemplu, incapabil sa sesizeze diferentele dintre anumite sunete (de exemplu, diferenta dintre p' si b', t' si d'), sau poate vedea (percepe) incorect spatiile dintre litere.

Dislexicul este copilul care, desi are un intelect normal, nu reuseste sa se descurce bine la scoala. El este cel care deprinde cu greutate cititul si gramatica. Dislexicii sunt, in schimb, persoane extrem de intuitive, inteligente si creative, care se bazeaza pe invatare vizuala, multidimensionala.

Ei gandesc in imagini, desi au probleme in ceea ce priveste simbolurile de orice fel, precum literele sau cifrele si cuvintele scrise.

Identificarea dificultatii
Dislexia mai poate fi explicata prin faptul ca persoanele care sufera de aceasta dificultate proceseaza informatia in alta zona craniana decat persoanele normale.

Exista o serie de indicatori de identificare a dificultatii; cei mai cunoscuti pentru identificarea persoanelor dislexice sunt:
Dificultati de limbaj: dificultate in citire si ortografiere, pune literele si figurile in pozitii gresite, are dificultati in amintirea tablei inmultirii, alfabetului, formulelor, omite litere sau le ordoneaza gresit in cuvinte, are dificultati in intelegerea a ceea ce citeste, ii ia mai mult timp decat celorlalti pentru a compune o lucrare scrisa, viteza de prelucrare a limbajului este deficitara, are dificultati in explicarea ideilor si conceptelor, in special pe hartie.

Dificultati ce nu sunt legate de limbaj: dificultate in organizare, ratacirea lucrurilor personale, face erori cu numerele, dificultate in a numi dreapta sau stanga, probleme cu zilele saptamanii si lunile anului, dificultate in a-si lega sireturile, probleme cu prinderea mingii sau bataia din palme, dificultate in a copia ceva, slab simt al directiei, confundarea datelor. Este important sa retinem ca, daca un copil prezinta cateva dintre aceste dificultati, nu inseamna ca el este dislexic.

Teste pentru diagnosticarea dislexiei
Exista si o serie de teste care pot ajuta la diagnosticare dislexiei. Testarea se va face in urmatoarele arii: exprimare orala, intelegerea limbii vorbite, exprimare scrisa, capacitati de citire de baza, intelegerea textului citit, calcule matematice si gandirea matematica. Aceste teste ajuta la stabilirea nivelului limbajului si a abilitatilor matematice ale copilului.

Tratamentul dislexiei
Majoritatea copiilor si adultilor dislexici au rezultate slabe la invatatura, in comparatie cu cei care au un IQ ridicat. Acest lucru rezulta din faptul ca ei nu pot face apel la metodele traditionale de invatare.

De aceea, profesorii trebuie sa foloseasca cu ei tehnici complementare de predare: invatarea prin unitati reduse, suprainvatarea (repetarea continua a noilor informatii) si prezentarea multisenzoriala a noilor informatii (elevul trebuie sa perceapa noile informatii pe mai multe cai: auditiva, vizuala, tactila). Medicatia si consilierea nu sunt folosite in tratamentul dislexiei.

Text: Cristiana Haica, Foto: Jose Manuel Gelpi Diaz/Dreamstime.