Sunt o mamă nedemnă dacă nu gătesc?

La sfârșitul unei zile maraton, mâncărurile semipreparate congelate le înlocuiesc pe cele pregătite acasă cu grijă. Micuții sunt astfel bine hrăniți. Dar cum să nu faci comparații cu „mâncarea făcută în casă? Involuntar, ca mamă, te culpabilizezi.

Alimentația concretizează angoasele, îndoielile și generează culpabilitatea. „Sunt o mamă nedemnă dacă nu gătesc?, aceasta este întrebarea pe care și-o pun cele mai multe dintre mame încă de la nașterea copiilor, și ele ajung să fie preocupate de această întrebare mult timp: comparând alăptarea cu laptele de la biberon, piureul făcut în casă cu mâncărurile semipreparate pentru copii, apoi plăcintele făcute în casă cu lasagna înghețată.

Oricare ar fi vârsta copilului, fiecare mamă este confruntată în permanență cu această întrebare: dacă nu pregătesc eu însămi aceste mese, înseamnă că nu-mi îndeplinesc corect rolul de mamă ce asigură hrana?

În contextul actual, cine plasează nutriția copilului în centrul dezbaterilor asupra sănătății publice, nu ne va ușura, cu siguranță, munca. Care este diferența între a face de mâncare și a găti? Este mai bine pentru sănătatea lui dacă am gătit eu mâncarea? Este timpul să punem ordine în idei.

Ce-i mai bun pentru copil

Trebuie spus, încă de la început, că, fie că este vorba de mâncăruri făcute în casă sau de cele semipreparate, pe copil nu-l interesează. Îi place sau nu-i place – cam ăsta este singurul lui criteriu de apreciere. Iar dacă mănâncă tăiței sau chiftele trei seri la rând, pentru că mama a ajuns acasă târziu, nu mâncarea e o problemă pentru el. Pentru noi însă ajunge să fie și asta, pe lângă timpul petrecut departe de copil. În loc să ne bucurăm de pofta lui de mâncare, ne îngrijorăm, gândindu-ne la amenințarea tuturor acelor mâncăruri al căror conținut nu îl cunoaștem deplin și a surselor cu potențial de îmbolnăvire ce planează deasupra farfuriei sale.

Mâncarea gata preparată generează anxietate și culpabilitate, pentru că în felul acesta nu controlăm deplin ce mănâncă micuții. În sinea noastră, știm că alimentația bună este cea pe care o pregătim noi (cea pe care i-am pregăti-o dacă am avea timp sau dacă am ști să gătim). De altfel, recomandările actuale nu fac decât să răsucească cuțitul în rană: prevenirea supraponderalității și lupta împotriva bolilor cardiovasculare se fac printr-o alimentație variată și echilibrată. Mult mai ușor de realizat și de controlat prin „mâncarea făcută în casă.

Astfel, pentru a lupta cu vinovăția (mama n-are timp) și uneori cu rușinea (mama nu știe să gătească), încercăm într-una din zile mâncarea de conopidă, pe motiv că legumele crucifere sunt foarte bune pentru sănătate. Rezultatul: copilul face nazuri. În mod inconștient, luăm acest incident drept literă de lege. Este mâncare gătită în casă… „Nu-i bun ce fac eu? N-ai terminat tot din farfurie? Să învinovățești copilul înseamnă să-l determini să mănânce ceea ce nu-i place, pentru a-și demonstra dragostea față de tine. Or, noi știm că hrana nu este numai un adaos de nutrienți buni sau răi, ci este și o plăcere împărtășită.

Te iubesc, te hrănesc

Este esențial să nu investești prea mult din punct de vedere afectiv în mese și să nu ceri prea mult de la copilul tău. Avem uneori tendința să ne implicăm prea mult în prepararea unui piure de morcovi. Iar pentru faptul că, fie nu avem timp să gătim, fie nu ne pricepem, acest piure poate fi un eveniment pentru care inconștient așteptăm o răsplată. Trebuie să fim pregătite a accepta ideea că poate copilului nu o să-i placă. Asta e, vom reîncerca mai târziu.

Este inutil să faci din asta o problemă personală. Primordial este să-i stai la dispoziție și să fii capabilă să creezi o atmosferă plăcută și incitantă la masă. Mâna ce hrănește trebuie să fie blândă; în acest caz, un souflé ratat sau o tocană semiprepa­rată poate deveni o sursă de bucurie, de râsete și chiar de amintiri frumoase. Totuși, în ciuda acestor sfaturi, sentimentul de a nu proceda corect le chinuiește pe mamele îngrijorate.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2