Tu cum iti motivezi copilul?

Poate vrei sa-i cumperi de Craciun micutului tau de 4 ani trenuletul pe care i l-ai promis pentru ca a fost cuminte la gradinita, sau poate te-ai gandit ca o papusa bebelus care spune „Ma-Ma” ar linisti-o pe fiica ta seara inainte de culcare.

Sau poate te-ai gandit sa-ti motivezi copilul, clasa a V-a fiind, comunicandu-i ca samptamana aceasta nu vei avea timp sa-l ajuti la teme si va trebui sa se descurce sigur, ba mai mult va avea si un extemporal in acest interval temporar.

Nu ma refer la a renunta intru totul sa-l ajuti, ci ma refer la a-l provoca in diverse moduri sa-si identifice resursele, ca in exemplul de mai sus, motivandu-l astfel sa-si gaseasca singur rezolvarea temei pentru acasa, sa inteleaga singur cerintele profesorului si la a se responsabiliza pentru extemporal.

In tot acest timp tu vei fi un observator curios si „ocupat” – totusi atent la nevoile lui. Nu e cazul sa te astept la performanta, doar observa din umbra cum se descurca, e posibil sa ramai surprins.

Recompensa este o unealta utila si des folosita de parinti pentru a-si motiva copii in dezvoltarea lor psihologica si educationala.

Recompensa poate fi:

• de tip material (cum am aratat mai sus): un trenulet, o casuta, un puzzle, o plimbare la bunici, dulciuri,
• de tip emotional, afectiv: imbratisari, incurajari, admiratie, atentie, apreciere.

Primul tip de recompensa este de multe ori eficient pe o perioada scurta de timp, odata ce trenuletul s-a „demodat” micul strengar nu mai are nici un motiv sa fie atent la instructiunile educatoarei.

In schimb, al doilea tip de recompensa (recompensa afectiva) necesita mai mult timp oferit relatiei parinte-copil dar cu rezulte pe termen lung asupra increderii de sine a copilului si asupra dezvoltarii personalitatii lui.

In functie de context si de scopul urmarit al parintelui atat recompensa de tip material cat si cea de tip afectiv pot fi utilizate cu succes.

Daca scopul urmarit este legat doar de momentul prezent cum ar fi: sa numere cate bile rosii se afla pe numaratoare, el primind in schimb o ciocolata in forma de Mos Craciun la cina, va reprezenta atat pentru el cat si pentru parinte un castig.

Atentie! Nu oferi copilui o recompensa care stii ca este periculoasa sau daunatoare pentru sanatatea ori educatia lui, chiar daca probabilitatea ca sarcina sa fie indeplinita este cu mult mai mare decat daca ai folosi alte unelte.

De aceea indiferent de tipul de recompensa pe care i-l oferi copilului tau gandeste-te atat la beneficiile cat si la riscurile la care supui relatia voastra, dar si la efectele psihologice care pot aparea.

Intotdeauna situatiile ce necesita intelegere si asimilare din partea copilui presupun o motivatie consistenta si de lunga durata.

Posibil ca pentru baietelul sau fetita ta de 2 ani sa nu fie suficient sa-i cumperi ursuletul din reclama lui/ei preferata pentru a invata sa-si faca nevoile la olita (sau pentru a repara o greseala, un esec la scoala). Este nevoie de atentie din partea ta, de o atentie constanta si continua, de incurajare, de rabdare si de iubire.

A-ti motiva copilul oferindu-i posibilitatea de a indrepta greselile sau de a-si schimba deciziile aratandu-i ca il iubesti in momentele cele mai dificile reprezinta cu certitudine o temelie rezistenta si sustenabila a educatiei oferita de parinti (invatatori, profesori, tutore).

Provocarea este un alt instrument foarte folositor pentru a motiva copiii si adolescentii.

Ce satisfactie mare resimte un adolescent cand tatal il considera pregatit pentru a-i conduce pentru prima data automobilul. Si ce incantare pe adolescenti atunci cand constransi sau nu de situatia materiala de acasa obtin primul job si primii bani prin eforturi proprii.

Provocarea copilului in scop educativ inseamna producerea intentionata a unui eveniment, a unui context pentru a-l incita, a-l chema sa-si gaseasca singur raspunsurile citind, a-l invita sa-si exploreze propria experienta interioara si exterioara, sa depuna efort intelectual rezolvandu-si problemele in stil propriu, sa-si imbogateasca aptitudinile obtinand un job, sau antrenandu-se pentru medalia la campionatul de tenis, sa-si dobandeasca increderea in sine asumandu-si deciziile sau sa-si dobandeasca autonomia asumandu-si emotiile.

Te incurajez ca in timp ce te joci cu copilul tau, sau poate in timp ce pregatiti masa impreuna ori vizionati un film animat, sau poate chiar in momentul in care adolescentul tau sufera o separare emotionala, chiar in aceste momente sa-ti descoperi copilul si sa te deschizi emotional catre el, sa cauti si sa gasesti propriile metode de a il motiva in minunatul sau proces de maturizare de care te poti bucura avand grija de nevoile lui.

Text: Psiholog Anca Raducan, Asociatia EMOVERE
Foto: Dreamstime.