Vorbeste pe intelesul copilului tau!

De multe ori asist la scene care par extrase dintr-un film de comedie. Mamici impozante sau tatici seriosi care le tin progeniturilor, gagalici de trei-patru ani, discursuri educative, informative, poliloghii complicate care contin de-a valma informatii, percepte de viata, reguli si experiente personale.

Nu ti s-a-ntamplat niciodata, in tramvai sau in vreun parc, sa auzi involuntar asemenea discursuri?

De parca parintele s-ar antrena sa intre in parlament sau sa acceada la amvonul vreunei biserici, si nu sa-i transmita copilului un mesaj simplu, de tipul „nu te arunca pe jos sau „nu baga mina in cosul de gunoi.

Spectator la aceste scene, am impresia ca uitam cine sunt, intr-adevar, copiii nostri.

De parca am avea in fata niste adulti gata educati – care inteleg nuantele comunicarii, umorul, ironia, care au un vocabular adecvat si o posibilitate de anticipare a consecintelor comunicarii corecta.

Oare chiar asa sa fie? Cei care nu au incercat au acum sansa sa verifice maturitatea de comunicare a unui copil de cinci-sase ani, incercand sa foloseasca, spre exemplu, o nota ironica…

Daca, de exemplu, un pustiulica (al vostru, sau al prietenilor vostri) iti va spune ca el stie sa conduca o masina (indicand spre macheta de pe podea si demonstrand cu doua curbe produse din incheietura mainii), tu ai posibilitatatea sa introduci replica ironica…

„Talentele tale l-ar face si pe Schumacher sa roseasca!. Care crezi ca va fi reactia pustiului? S-ar putea sa te priveasca perplex, s-ar putea sa sesizeze ca vrei sa-i transmiti ceva, dar neintelegand corect ce, fie sa continue sa se joace, fie sa-ti solicite informatii suplimentare de tipul „dar de ce sa roseasca?.

Cu siguranta nu iti raspunde undei usor zeflemitoare a replicii, pentru ca este la o varsta la care nu are inca dezvoltat organul acesta. De multe ori, insa, uitam ca cei mici au un alt cod de comunicare.

Capcana in care cadem, adeseori, este aceea ca-i consideram adulti-adulti, care sunt capabili sa tina o disciplina a conversatiei, sa inteleaga relatii si desfasurari temporale complexe, sa retina definitiv o nuanta sau o comanda.

In comunicare, parca ne-am reintoarce cu cateva secole in urma, cand copiii erau considerati „adulti in miniatura, apti pentru a intelege si manipula realitatea in aceeasi maniera in care o vedem si noi.

Reteta comunicarii eficiente

Pentru fiecare situatie particulara, utilizam un anumit tip de mesaje si abilitati specifice. Specialistii in stiinte comportamentale au identificat o lista de mesaje eficiente sau ineficiente in comunicare in interactiunea adult-copil, fie ca adultul este educator, fie ca este parinte.

Mai jos, cu exemplificarile de rigoare, vom incerca sa prezentam cateva exemple, care – speram – sa aiba si o utilitate practica.

Greseli de comunicare
„Lasa-ti aici papusa pe care mama ti-a luat-o ca sa te joci, pentru ca daca te joci cu ea prea mult o sa o strici si o sa-ti para foarte rau si o sa te bata tata – spune-i asta unui copil de patru ani si mai mult ca sigur ai initiat cu el o secventa de comunicare din care nu va intelege nimic.

Papusa pentru joaca nu este pentru joaca, nu i-a definit nimeni notiunea de „prea mult joc, iar raspunderea emotionala intr-un viitor nedefinit („o sa-ti para rau) si pedeapsa pentru un lucru care nu s-a intamplat („si o sa te bata tata) aduc laolalta un sentiment de confuzie, frustrare si iritare in sufletul copilului.

Lectii de comunicare
De multe ori, chiar daca exemplul de mai sus este unul extrem, ajungem sa comitem involuntar asemenea greseli de comunicare.

Comenzile sau solicitarile aparent nevinovate pot sa creeze confuzie sau sa duca la refuzuri neasteptate din partea copilului, iar persistenta unor asemenea greseli poate sa aiba consecinte nefaste.

Pentru noi, ca adulti, sa invatam sa comunicam eficient nu este niciodata prea tarziu. Iar daca ne consideram priceputi in ale comunicarii, o perfectionare nu este niciodata prea mult.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


Recomandari
Huff
Unica.ro
Mai multe din Sfaturi practice