Cât de monogami (mai) suntem

Să fim sinceri: câți dintre noi nu au fost tentați măcar o dată să greșească așternutul? Ne place să ne casatorim, să credem ca vom îmbătrâni alaturi de cineva, numai să fie mereu altcineva… Fidelitatea nu a fost niciodată un dat natural al speciei umane și este timpul să dărâmăm acest mit. Ca să nu ne mai culpabilizăm de pomană…

 

Sa reluam ideea: cine nu a fost tentat macar o data sa insele, sa ridice primul piatra. Ei bine, scapam toti nevatamati, pentru ca infidelitatea ne este a doua natura, chiar daca nu cea mai evidenta… Sigur ca sunt oameni care nu insala niciodata (tot mai putini!), ca ochii nu le fug catre alte zari si catre femeia aproapelui. Dar mai multi sunt cei si cele care pacatuiesc macar cu gandul. Si e omeneste sa fie asa.

Pentru ca omul nu este deloc o specie monogama. De fapt, monogamia a aparut „tarziu in evolutia noastra, cam cu 10.000 de ani in urma, odata cu sedentarizarea populatiilor de vanatori-culegatori si cu generalizarea agriculturii. Inainte de aceasta epoca, oamenii traiau fericiti cu femeia aproapelui si nu se supara nimeni. Nici macar aproapele.

 

DAR DE UNDE VINE TEZA MONOGAMIEI?

Sau ideea ca omul formeaza, precum pinguinul imperial, un cuplu unic? Si pinguinul e fidel numai cat sa-si creasca puiul, dupa care cauta alt partener. Se spune ca barbatilor le displace la maximum ideea de a creste copilul altuia; asadar, e de la sine inteles ca ei vor fi simtit de-a lungul istoriei nevoia de a sti ce face sotia cand e lasata singura acasa, ii vor fi cenzurat acesteia accesele si excesele sexuale, astfel ca femeia adulterina a fost mult mai aspru pedepsita decat barbatul care calca stramb. Vedem asta si azi. Stigmatul infidelitatii feminine e mai apasator decat al celei masculine, de parca ordinea sociala e mult amenintata de sexul slab si alunecarile sale…

Și pentru ca barbatilor nu le place sa aloce resurse in cresterea si propagarea genelor altui macho, ei bine, ei stau cat mai mult in jurul casei si pazesc femeia… Asa e?

(citește și Soțul e foarte gelos)

cocosDoamnelor, nu-i asa ca ati simtit ca sotul sta cu voi si va duce in concediu ca sa fie sigur ca ii nasteti copiii care seamana cu el? Raspunsul este, sigur, „nu. Pentru ca, da, in regula: barbatilor nu le place sa creasca un copil cu alte gene decat ale lor, dar nici nu sunt atat de anxiosi si, sa fim sinceri, nu mai traim in triburi, in care promiscuitatea sa fie atat de periculoasa.

Insa, dincolo de orice modernizare a moravurilor, adevarul este ca si barbatii, si femeile sunt poligami si poliandri. Nu va speriati, nu inseamna ca de acum tot ce stim despre ordinea noastra sociala se duce pe apa sambetei si ca, de fapt, vrem toti sa alergam dupa parteneri multipli, numai ca ne reprimam inteligent acest impuls… Insa trebuie sa recunoastem ca monogamia e dificila, ca plictiseala sexuala si conjugala e mai curand norma decat exceptia si ca exceptiile ne mira pe toti si ne intrebam cu invidie: „Cum fac ei oare de sunt fericiti impreuna si dupa 10, 15, 20 de ani?!. Fac ei cumva…

 

ATRACTIA NOUTATII

Sa punem punctul pe i. Ne place cineva „nou pentru ca e „nou… In cartea sclipitoare Sexul. O istorie timpurie (Ed. Litera, 2012), antropologii Cacilda Jethá si Christopher Ryan scriu negru pe alb: „Pentru majoritatea barbatilor, monogamia sexuala duce, inexorabil, la monotonie. (…) Sexul plin de pasiune poate fi o parte importanta a intimitatii maritale, insa e o greseala grava sa gandim ca el constituie esenta intimitatii pe termen lung. Ca orice alta pofta, dorinta sexuala se potoleste prin satisfacerea ei.

Buf, cazatura de sus! Asta nu inseamna insa ca, gata, putem pune cruce aspiratiilor noastre de a trai fidel si ordonat intr-un cuplu, ci doar ca trebuie sa luam in calcul si acest aspect. Ca de obicei, tot ceea ce poate fi privit cu luciditate in fata ne aduce mai sus pe scara evolutiei personale. A sti ca suntem vulnerabili la plictiseala erotica (deopotriva barbatii si femeile, caci, nu-i asa, cine acuza mai des dureri de cap?), inseamna a ne confrunta lucid cu o realitate pe care macar stim ca o avem de infruntat.

Orice problema bine formulata are sanse mai mari de rezolvare. O pauza mai lunga sau mai scurta, imaginatie in a ne prezenta in fata celuilalt un pic mai „noi si originali, atata cat putem, fie si printr-o tunsoare noua sau o surpriza dragalasa, fac mult. De ce credeti ca ni se prezinta de fiecare Sfant Valentin cate o megacampanie de marketing in care lenjeria feminina e produsul principal? Oare pentru ca barbatii au o placere ininteligibila de a atinge dantela? Nu, ci pentru ca lenjeria e de fiecare data un alt… ambalaj al aceleiasi femei. In absenta altor rezerve de noutate, e buna si lenjeria…

citește continuarea pe psychologies.ro

foto Shutterstock

 

Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Familie