Comportamentul la extreme

Probabil chiar cadrele didactice si-ar dori sa cloneze copiii cuminti, astfel incat sa poata sa aiba numai asemenea exemplare in clase.

Culmea este ca, in unele cazuri, cand stai de vorba cu parintii micutilor foarte cuminti in colectivitate si le lauzi copilul, intampini niste ochi mariti de uimire si o voce tremuranda intreband: „Vorbiti de copilul meu?! Acasa stiti cum face?! E insuportabil.

Sau invers: copiii neastamparati la gradi sau la scoala sunt modele de comportament acasa, iar parintilor lor nu le vine sa creada cand primesc reclamatii de la educatoare sau invatatoare.

Oare ce se ascunde in spatele acestor comportamente extreme ale copiilor? Aproape in toate clasele de prescolari sau scolari, sunt copii foarte cuminti si copii cu un comportament neadecvat, uneori intrand in sfera tulburarilor grave de comportament.

Intotdeauna vor fi copii foarte timizi, rusinosi, si copii dezinhibati, copii care respecta regulile si copii care sfideaza regulamentul si autoritatea. Sa vedem, pe rand , cum se explica aceste comportamente extreme ale copiilor.

Copilul tacut si copilul vorbaret
Ce bun este un copil tacut in clasa – pare ca este atent, nu deranjeaza ora, raspunde numai cand este intrebat… Un copil aproape perfect. Chiar poate fi un copil perfect?

Dar nu intotdeauna in spatele acestui comportament sta atentia si o structura echilibrata a personalitatii.

Uneori, acest comportament ascunde o lipsa de incredere in sine sau o dorinta disperata de a fi in gratiile cadrului didactic, prin a face ceea ce i se cere, exact asa cum se cere; sau un copil speriat de ceea ce i se intampla, care urmareste in tacere evenimentele, sperand ca orele sa se termine cat mai curand si sa fie lasat in pace.

Copilul vorbaret, pe de alta parte, cel care da din gura intruna, nu este neaparat un copil superinteligent, care stie foarte multe lucruri si vrea sa arate ce stie si ce poate, ci mai degraba un copil care nu isi poate controla comportamentul.

El vrea sa fie in centrul atentiei si de cele mai multe ori are si deficiente de atentie.

Acest copil – care ii agaseaza pe adultii din jurul lui cu intrebari, cu povestiri – poate ca este oprit acasa de la a comunica liber, nu i se satisface aceasta necesitate de a fi, si el, ascultat, auzit.

Copilul timid si copilul dezinhibat
Este foarte timid, nu-si face prieteni prea usor sau deloc, roseste foarte repede, ii scoti cuvintele cu clestele cand este pus sa raspunda sau il napadesc lacrimile, iar cand copiii il invita sa se joace cu ei, prefera sa asiste.

Acest copil este mai mult decat introvertit, evita sa relationeze cu ceilalti. In general, el nu creeaza probleme de disciplina, insa devine penibil cand au loc manifestari comune ale clasei (serbari sau lectii deschise), deoarece poate chiar intra in panica.

Nu participa la zilele de nastere ale colegilor, sau daca accepta sa mearga, sta lipit de mama. Poate chiar refuza sa mai mearga in colectivitate daca este fortat sa interactioneze.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2