Comunica cu bebelusul

Orice medic neonatolog te va sfatui, inca din primele clipe in care ii vei spune ca iti doresti un copil, sa ai o anumita alimentatie, sa te lasi de fumat, sa consumi alcool cu masura, sa dormi mai mult, sa faci miscare, sa iti faci analizele, sa iei anumite vitamine sau sa nu iei unele medicamente…

Toate sunt gesturi esentiale pentru a naste un copil perfect sa­na­tos fizic si cu cat mai putine riscuri. Dar putini medici (si chiar si mai pu­tini parinti) se gandesc la starea emotionala a bebelusului. Si, totusi, aceasta este atat de importanta!

E dovedit deja ca emotiile mamei, fricile sau angoasele ei ori, dimpotriva, starea ei de echilibru si liniste (la fel ca si muzica ori vocile din „exterior) influenteaza formarea celulelor neuronale ale micii fiinte aflate in burtica ta… Ai grija, deci: in aceste noua luni, bebelusul e o fiinta cu care vei impartasi cele mai ascunse sentimente si stari.

Primele trei luni
In prima luna, se formeaza baza cerebelului. In a doua, cele trei zone principale, iar in luna a treia se formeaza nervii responsabili de ochi, nas, limba si piele.

De-a lungul acestor luni, mica fiinta care se formeaza incetul cu incetul traieste, practic, doar prin intermediul… mintii. Inainte de a capata o forma fizica, i se for­meaza personalitatea: copilul are o identitate (sau personalitate) inainte de a avea trasaturi, maini, picioare sau organe sexuale.

Nimic nu il impiedica, deci, sa aiba senzatii de bine sau de rau, stari de neliniste identice cu ale ma­mei sau chiar sa ii transmita mamei propriile lui stari de teama ori de… veselie.

Aflata inca la inceput, stiinta care studiaza viata intrauterina a fiintei umane e capabila sa declare totusi cu certitudine: creierul format la varsta de 18 saptamani este un predecesor al creierului adult. La sase luni de viata intrauterina, copilul e deja capabil sa invete lucruri, cum ar fi sa recunoasca vocile din preajma voastra. Suna a SF?

La sase luni, fatul e capabil deja sa invete, iar la 22 de saptamani poate sa recunoasca vocea tatalui sau.

Boris Cyrulnik, neuropsihiatru, afirma ca, la orice fiinta capacitatea de a fi fericit incepe sa se formeze inca din uter: bebelusul percepe emo­tiile mamei prin intermediul hormonilor pe care aceasta ii foloseste pentru a „comunica cu bebelusul. Daca mama nu isi doreste copilul, e ingrijorata pentru viitor, are stari de furie la adresa sarcinii, bebelusul poate percepe asta si se poate simti respins, ceea ce i-ar declansa pe viitor o stare de angoasa si de teama continua.

Din fericire, comunicarea intre mama si bebelus nu are un singur sens: cel mic e capabil sa transmita pe aceleasi cai hormonale propriile stari si o poate face pe mama sa „se indragos­teasca de mica fiinta care creste in burtica ei. Un copil poate chiar „vindeca temerile unei mame.

Cioc, cioc!
Tu devii constienta ca inauntrul tau se afla cu adevarat o alta fiinta abia cand copilul se misca prima data. Il simti, apoi lumea nu mai e la fel. A reusit, in fine, sa iti atraga atentia: „Cioc, cioc, sunt aici!. Dar o face la mult timp dupa ce a „tacut: la el, a trecut deja destula vreme de cand e constient de prezenta ta.

Pana acum a stat si a primit, fara sa se teama de tot ceea ce i-ai transmis. N-a stiut sa se fereas­ca de emotiile negative si a primit cu mare deschidere orice informatii i-ai dat prin atitudinea ta de viata.

Ce ii transmiti, deci, copilului care se afla in burtica? Cu cat constientizezi mai devreme ca esti legata de mica fiinta care calatoreste impreuna cu tine in orice loc (ei, da, pana si la baie, pe toaleta sau in cada), cu atat mai bine!

N-ai de ce sa te simti mai prost, ci, dimpotriva, e placut sa stii ca, in fine, te poti intelege cu cineva fara vorbe, doar la nivel… intuitiv. Ce bine ar fi sa putem comunica astfel mereu.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din Dezvoltare