Copilul si parintii vitregi

 

Alba-ca-Zapada, Cenusareasa, fata mosului si cate si mai cate personaje din povesti sunt crescute pana la urma de mame vitrege.

Unde sunt oare tatii vitregi din povesti? Cam lipsesc – ori in povesti mamele nu se recasatoresc si raman sclavele copiilor lor, ori nu este prea interesant de spus povesti cu tati vitregi, pentru ca… fie in acele familii nu se intampla nimic interesant, fie ei nu se implica in viata copiilor.

Eu vorbesc aici despre povestile din carti, insa, in ziua de azi, s-ar putea scrie foarte multe povesti de acest gen inspirate din realitate, si chiar povesti cu monstri.

Dar sa ne intoarcem la mamele vitrege din povestile copiilor. Cele care se citesc copiilor. Ce invata un prescolar din aceste povesti? Ca a avea mama vitrega e rau. Ea este o fiinta rea, vicleana, care iti doreste raul si care va face totul sa il intoarca pe propriul tata impotriva ta.

Asa ca, e firesc ca atunci cand se intampla ca tatal sa se recasatoreasca dupa divort sa ai o atitudine de respingere fata de nemernica de mama vitrega. Daca mai contribuie si gelozia mamei naturale la aceasta atitudine, razboiul este gata. Acest lucru este valabil si pentru tati, in egala masura.

Ca parinte vitreg, este foarte greu sa te poti remarca si sa te poti purta natural daca partenerul de viata a intrat in jocul periculos. Care joc? |n cel inventat de copii si perfectionat de copiii vitregi – divide et impera. Miza jocului este sa obtina ceea ce vor – un joc sau jucarie noua, haine la moda, o bicicleta, o masina noua. Orice.

Numai sa capete ce isi doresc. Concurenta e crancena in acest joc. Parintii divortati incearca sa se depaseasca unul pe celalalt si ofera mult, confundand partea materiala cu dragostea. Un joc foarte periculos. Alimentat de dorinta de control a parintelui caruia i s-au incredintat copiii, si de gelozia, de sentimentul de pierdere si neputinta al celui care plateste pensie alimentara. |n acest camp minat nimereste parintele vitreg. Fiecare isi face loc asa cum se pricepe.

De obicei, pe cont propriu, observand si luand aminte. Cu amenintarea – „tu nu esti mama mea”, „cu ce drept imi spui tu mie asta”?
Adevarul e ca, inca de la inceput, copilului i se da senzatia ca noul partener al lui mami sau tati trebuie sa treaca de „aprobarea” sa, ca acesta trebuie sa fie agreat de copil. Asa ca, noul partener trebuie „sa faca frumos”, sa cucereasca si sa „seduca” copilul pentru a nu ii fi ostil.

Mama vitrega trebuie sa fie ca o zana – buna, blanda, cuminte, darnica si zambitoare, iar tatal vitreg – toate acestea si, in plus, un excelent partener de joaca. Pai daca ei sunt asa de minunati in „fisa postului”, nu mai bine schimbam parintii naturali cu cei vitregi? Ca tot se cere sa fie ei mult mai buni decat cei naturali. Asa, ca sa fie copilul fericit! Zic si eu…

Oricum, buni sau rai, sunt mai bine monitorizati de parintele natural de acelasi gen decat e monitorizata Romania de catre FMI. Mereu li se transmite direct sau indirect mesajul „sunt cu ochii pe tine, ai grija ce faci!”. Vitregii incearca si ei sa faca pe „zanii” un timp, dupa care clacheaza, in sensul ca redevin ei insisi. Indiferent de consecinte.

Pentru ca nu poti sta la nesfarsit in rolul parintelui (trebuie sa faci ceea ce face un parinte, fara a fi insa parinte), dar cu amendamentele purtarii ideale – nu ai voie sa te superi, n-ai voie sa certi, nu ai voie sa reprosezi, nu ai voie decat sa faci frumos, ca se supara copilul, si mama, si tatal acestuia, si ai incurcat-o.


Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Psihologie