Cu si despre prietenii imaginari

La trei ani, nepotica mea adora sa se joace cu prietenul ei cel nou – un prieten imagi­nar -, insa de ceva timp acest „prieten“ a inceput sa se comporte cam rau.

Face cam multe prostii. Cand o intrebam cine a varsat asta sau cine a rupt cealalta, ea raspunde senina ca prietenul cel neastam­parat. Ba mai mult, in­venteaza prostii facute de acest prieten, lucruri care nu s-au petrecut in realitate. Numai asa, de dra­gul discutiei. Oare este grav?

De cele mai multe ori, acest comportament nu inseamna altceva decat ca cel mic incearca ceva nou. A avea un prieten ima­ginar care face pros­tii ii permite copilului sa experimenteze ce in­seam­na sa fii „rau“ sau „neastamparat“, el ne­purtandu-se ca atare.

Acest prieten imaginar al fetitei o ajuta sa dea un sens la ce se intampla cu adevarat in lumea rea­­la, cum ar fi de exem­­­plu a avea de-a face cu disciplina si re­gu­­lile.

Daca prietenul imaginar se poarta rau, nu inseamna ca si fetitei i-ar placea sa se comporte astfel, ci ca este uneori tare bine sa fii persoana cea buna care trebuie sa disciplineze pe altcineva, in loc sa fii mereu cea care se poarta urat si trebuie sa suporte con­secintele.

De aceea, este bine sa intrebati de ce face ce face prietenul imagi­nar, pentru ca acest prilej poate ajuta copilul sa spuna indirect ceea ce simte, sa folositi si pentru prietenul ima­ginar acelasi sistem de „pedeapsa“ pe care l-ati folosit cu copilul – sa stea pe scaunelul de gandire (unde sa se gandeasca ce prostie a facut si cum sa o repare, de exemplu), iar da­ca prostioara este grava, atunci proba­bil ca este mai bine sa su­porte si ea con­­se­­cin­tele, nu doar pri­etenul imaginar, pentru ca ea ar fi trebuit sa aiba grija de el, nu?

Ca sa puteti sta linistiti pentru siguranta copilului vostru, ar trebui sa ii spuneti acestuia si ca poate sa spuna „nu“ unui adult care ii cere ceva.

Daca prietenul imaginar incalca regulile si continua sa faca prostii – bate copiii, de exemplu, sau strica lucrurile, ii spuneti ca va trebui sa plece de la voi din casa la parintii lui, pentru ca nu puteti tolera aceste abateri repetate; daca prietenul vrea sa ramana in casa, sa faca bine sa respecte regulile casei.

In ultima instanta, o pu­teti chema in ajutor pe „mama imaginara“ a prietenului imaginar, care sa va ajute.

Un prieten obisnuit
In jurul varstei de trei ani, chiar putin dupa, copiii obisnuiesc sa isi creeze prieteni imaginari, mai ales daca e vorba de un copil unic sau primul nascut (dar nu neaparat); acesti prieteni tin de urat copilului, il inteleg si ii sunt alaturi atunci cand ceilalti nu sunt, ei pot chiar sa il ajute pe copil sa isi invinga anumite frici.

Prezenta unui prieten imaginar nu inseamna obligatoriu ca micutul se simte singur. Inseamna, pur si simplu, ca avem un copil creativ, cu multa imaginatie.

Cum il ajuta pe copil
Prietenul imaginar il ajuta pe cel mic sa joace jocuri creative sau sa faca intr-un mod diferit lucrurile, il „invata“ cum sa relationeze cu prietenii reali, ii ofera un sentiment al responsabilitatii (are grija, controleaza si este responsabil pentru cineva/ceva, intr-o lume in care copilul este mereu cel controlat de ceilalti), ii permite sa aiba o parte de viata in care adultul nu are loc, prietenul imagi­nar este o cale de a evita respingerea sau agresivi­tatea adultului.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


Recomandari
Unica.ro
Recomandari shopping
Glamour.ro
Mai multe din 2 - 3 ani