Cum îl faci să nu mai mintă

Toți copiii mint. Când sunt mici, o fac pentru că încă nu știu diferența între bine și rău sau, pur și simplu, înfloresc adevărul pentru a atrage atenția. Dacă mint când sunt mari, lucrurile se complică. Deci, cum îl determini să nu mai mintă?

 

Strategii pentru copil

  • Dacă îl prinzi cu minciunica, întreabă-l de ce a simțit nevoia să ascundă/deformeze adevărul. De cele mai multe ori, copiii fac asta din teama că vor fi pedepsiți sau pentru că ei cred sincer că atunci când părinții îi ceartă, nu îi mai iubesc.

 

  • Sigur că minciuna trebuie sancționată – dacă nu faci asta, obiceiul va continua. Dar ai grijă ca pedeapsa pentru minciuna lui să nu fie atât de mare, încât să-l determine să se perfecționeze ca mincinos și să nu mai afli data viitoare.

 

  • Dacă ai dovada că a mințit și totuși se încăpățânează să susțină sus și tare că e nevinovat, întreabă-l calm de ce face asta. Nu-l forța să recunoască, încearcă să-l atragi într-o discuție, pe un ton moderat. Nervii și amenințările îl vor bloca mai tare. Dacă tot își susține varianta, întreabă-l ce crede el că se va întâmpla când adevărul va ieși la iveală.

 

  • Când decide să spună adevărul, laudă-l pentru asta, dar menține-te pe poziții: 'Îmi pare bine că mi-ai spus adevărul. Pot avea din nou încredere în tine. Pentru că ai mințit, nu ai voie mâine la desene (de exemplu). Dar dacă nu mi-ai fi spus adevărul și ai fi mințit în continuare pedeapsa ar fi fost mai mare'. Aici este momentul să îi spui pilda aceea cu greșeala recunoscută, care e pe jumătate iertată.

 

Strategii pentru părinte

  • Încearcă să nu iei minciuna personal. Deși pare așa, iar tu îți simți autoritatea amențințată sau te simți bătaie de joc, minciuna copilului nu este despre tine, este despre el. Încearcă să se protejeze pe el.

 

  • Încurajează-l să fie empatic. 'Tu cum te-ai simți dacă eu…?' este un exercțiu pe care îl poate înțelege chiar de la vârste mici – de la grupa mică la grădi deja au activități menite să le crească inteligența emoțională și empatia.

 

  • Uită-te în oglindă! Nu la propriu, ci la figurat. Dacă un copil tinde să mintă, o minciuna 2poate face și pentru că știe că ar putea fi prea aspru pedepsit. Dacă simți că-i este teamă de furia ta, chiar dacă asta simți ca primă reacție, controlează-te și fă-l să înțeleagă că ești mai degrabă dezamăgită și îngrijorată. Pentru că tu credeai că relația voastră este de așa natură încât sunt permise și greșeli. Doar nici tu nu ești perfectă – îi și poți spune asta copilului tău. Important nu este să nu greșim, ci să știm când am greșit, să știm ce e bine și ce e rău. Iar asta este o lecție pe care o învățăm pentru toată viața.

 

  • Ține cont de conjunctură. Multe minciuni apar și pe fondul unor drame familiale. Copiii ai căror părinți divorțează sau sunt plecați în străinătate, de exemplu, suferă schimbări de comportament și proiectează tot felul de frici și stări într-o serie de minciunele, pe care nu trebuie să le consideri ca atare. Un copil care minte pe fondul unor evenimente dureroase și grave din viața lui poate face întregi scenarii departe de realitate și nu trebuie tratat ca  un Pinocchio. El trebuie ajutat să depășească problemele de fond, de preferat, cu ajutorul unui specialist, psiholog-psihoterapeut.

 

 

Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din Pas cu pas