Cum sa avem copii fericiti

Cele mai mari bucurii le facem copiilor daruindu-le ceea ce au nevoie, in functie de varsta lor, atunci cand au nevoie, nu mai devreme, nici mai tarziu.

Dar ceea ce le va trebui nevoie mereu, indiferent de varsta lor este dragostea, timpul si atentia noastra.

De ziua copilului, de Paste, de Craciun, ori de cate ori ma simt prea vinovat ca nu petrec timp cu cel mic – iata cate prilejuri de a face cadouri, cu rost sau fara rost, copilului. De foarte multe ori facem cadourile nepotrivite, pe care copilul nu stie sau nu poate sa le foloseasca sau sunt mult prea plictisitoare.

Dar defectul cel mai mare al unui cadou pentru copil este ca e prea mult. Adica are asa de multe, incat acest cadou nu are valoare decat de gunoi. Cum ne dam seama ca se inscrie in aceasta categorie? Copilul ii acorda interes intre cateva minute si cateva ore. Atat! Si, desigur, nu copilul este de vina.

Chiar si parintii fara mari posibilitatI fi nanciare au tendinta de a supraincarca copilul cu jucarii, in detrimentul atentiei si timpului petrecut impreuna.

Scuza lor pentru lipsa acestora este viata grea si faptul ca trebuie sa munceasca mult pentru putinul pe care reusesc sa il aduca acasa.

Scuza celor cu o situatie materiala mai buna este ca trebuie sa munceasca mult pentru a face un viitor copilului. (Aiurea!)

Viitorul se construieste in prezent, iar daca nu acordam atentie copilului in prezent si nu construim corect acum personalitatea copilului, mai tarziu vom avea probabil un urmas cu ceva cheag, dar frustrat, anxios, depresiv, prost crescut, indiferent fata de noi si cu o atitudine gresita fata de ceilalti.

Normal ca fi ecare spune in gand: „al meu nu o sa fi e asa. De unde stii? Ia arunca o privire la adolescentii din jur, incluzand in randul acestora pe toti tinerii de pana in 25 ani. Intotdeauna iti place ce vezi?

De ce nu incerci sa ii intrebi pe unii dintre cei ale caror comportamente nu iti plac cum a fost copilaria lor, cat de mult timp obisnuiau parintii lor sa petreaca cu ei, sa se joace cu ei, daca au avut sau nu cohorte de jucarii (si aici iti recomand sa ii abordezi pe cei care nu dau doi bani pe mobilierul din parcuri, pe cei care arunca pe jos gunoaiele); intreaba-i pe cei care aleg sa fi e fumatori sau sa foloseasca droguri mai mult sau mai putin usoare cum a fost relatia cu parintii lor pana acum,
pentru ca acum… se vede.

Dar nu, copilul meu nu poate fi asa! Al meu va fi… vesel, destept, frumos, bun la invatatura – si mai cum? Cum vei construi tu asta, caci nu scoala, societatea, ci tu, ca parinte, trebuie sa construiesti asta.

Cum – nu este o problema, ci cand? Inainte de nani, cand ii acorzi o jumatate de ora? In concediu, doua saptamani, sau in weekend-uri, printre alte multe treburi pe care le ai atunci? Cam cand? Vreti sa facem un exercitiu?

Avertizam ca rezultatele pot avea impact emotional negativ asupra adultilor. Iata exercitiul: timp de o saptamana, noteaza cu precizie cat timp (in ore si minute) petreci efectiv cu copilul tau (atentie: nu langa copil, ci cu el, atentie nedivizata acordata), aduna aceste rezultate si calculeaza procentul.

Analizati rezultatul si evaluati – este acest timp suficient pentru a ajuta copilul sa devina ce este mai bun pentru el? Va ganditi deja ca nu conteaza cat timp, ci ce fel de timp? Va amintiti poate de notiunea de „timp de calitate – cand ati petrecut ultima oara timp de calitate cu copilul?

Daca va ganditi la asta mai mult de 5 secunde, renuntati. Poate ca va simtiti deja vinovati. La ce va foloseste? Poate cautati scuze. Aici nu este vorba de un proces.

Comportamentul copiilor este oglinda atentiei parintilor fata de ei, incluzand aici si comportamentul parintilor unul fata de celalalt, si pe cel al ambilor parinti in raport cu copilul.

Poate ca va ganditi deja la solutii. In sfarsit! Da, este adevarat, timpul de calitate este bun, dar cum il obtinem? Pentru a petrece astfel de timp cu sotul/ sotia sau copilul trebuie o anumita pregatire, in special pregatire personala, dispozitie.

Dispozitia este cel mai lesne observata de copil, care nu este obisnuit sa isi controleze inca emotiile si reuseste sa le si sesizeze cu mare usurinta (intuitiv) la ceilalti.

De aceea, el va simti rapid cand esti bucuros, fericit si va veni ca o pisicu ta sa se scalde si el in acea stare de bine a ta, si o va inzeci.

Va simti si cand esti nemultumit sau suparat, si comportamentul lui va fi de evitare sau hartuire, va incerca sa iti atraga atentia in mod inadecvat.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2