Dependenta de televizor

„Am treaba, du-te si tu si uita-te la televizor”… Asa incepe. Peste 10 ani (ca in filme) – „Stai toata ziua la televizor, temele alea cine le face, ca nu se fac singure?!”…

Iar peste inca 10-15 ani – „Numai televizor stii, curatenia, mancarea crezi ca se fac singure? Cum vii de la serviciu, te tolanesti in fata lui si nu mai exista nimeni si nimic pentru tine”…

Numai ca vocea nu mai este a mamei, ci a sotiei. De ce, adica, ar fi bine sa stai la televizor cu orele cand esti mic, si este o problema asta cand mai cresti?

Caci daca apuci sa te lasi furat de lumea micului ecran inainte de a intra la scoala, este extrem de greu sa te mai rupi de ea. Este ca in basmul Craiasa Zapezii. Iti intra „ciobul” in ochi si in inima si esti pe veci prizonier.

Ai nevoie de o persoana care sa investeasca foarte multa dragoste, perseverenta si rabdare pentru a te smulge din ghearele sau mrejele, cum vreti, ale recii si egoistei Craiese a televiziunii. Exact ca si in povestea cu pricina, cele mai vulnerabile victime sunt copiii, care pica accidental (adica nu prin vointa lor proprie) in vraja televizorului.

Se pare ca pe an ce trece facem „progrese” in acest sens, nu doar copiii de la 2 ani in sus sunt prinsi de atractia programelor tv, ci, mai nou, si bebelusii. Copiii foarte mici au ajuns sa priveasca ecranul mai mult de 2 ore pe zi.

Nu vorbesc aici doar de emisiunile tv, ci de orice inseamna ecran – dvd-uri, video, calculator, tv. Asociatia Pediatrilor Americani recomanda ferm – copiii sub 2 ani nu au voie DELOC la televizor si restul ecranelor, iar cei peste 2 ani – nu mai mult de 2 ore pe zi, si numai la programe dedicate lor.

Ceea ce, sa recunoastem, nu se prea intampla. Primii doi ani din viata sunt considerati critici pentru dezvoltarea creierului copilului.

Televizorul si orice alte medii electronice de genul acesta se interpun in modul normal in care copilul va interactiona cu parintii si cu ceilalti, in felul in care el invata sa exploreze mediul, sa se joace, afectand semnificativ invatarea si dezvoltarea sanatoasa din punct de vedere fizic si social.

Pe masura ce copilul creste, televizorul peste limita de 2 ore pe zi interfereaza puternic cu dezvoltarea normala si activitatile absolut necesare pentru fiecare varsta – activitatea fizica cu consecinta directa asupra sanatatii si dezvoltarii normale din punct de vedere fizic, asupra cititului, temelor, relationarii cu copiii de aceeasi varsta, timpului petrecut cu familia etc.

Ca sa nu mai vorbim de setarea anumitor comportamente inadecvate sau dezvoltarea defectuoasa a unor procese psihice – memoria, atentia, agresivitatea, violenta.

Da, televizorul poate fi si un lucru bun
Cu moderatie, desigur. Se stie ca uneori televizorul poate fi un educator mai bun si decat parintii copilului si, oricum, este un partener amuzant. Intr-o existenta terna sau necajita, televizorul este chiar o salvare.

Prescolarii pot invata o multime de lucruri de la programele tv – alfabetul, lucruri despre animale, plante, natura in general, notiuni de matematica sau chiar le poate fi educat comportamentul prin exemplele pozitive sau negative de care se detaseaza uneori instinctiv din desenele animate.

Sa nu mai vorbim de imbogatirea vocabularului, explicarea pe intelesul lor a unor notiuni abstracte – electricitatea, timpul, sanatatea si protectia ei etc.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3