Discalculia, cum o depistezi?

Discalculia este o tulburare de dezvoltare specifică ce privește calculul matematic și raționamentul logico-matematic. Alături de dislexie și disgrafie, care se manifestă prin dificultăți în învățarea cititului și a scrisului ortografic, intră în categoria dificultăților de învățare. Copiii cu discalculie nu sunt în măsură să utilizeze sau să recunoască cifre, să efectueze calcule simple, de bază (ex. 8-2) dar asta nu înseamnă că au o problemă intelectuală.

Cauze
Cauzele sunt complexe și adesea legate de mai mulți factori. Unii specialiști consideră că tulburarea de învățare nu este o boală, ci o modalitate specială de prelucrare a informației datorată dezvoltării și funcționării diferite a sistemului nervos central. Disfuncția neurologică poate fi cauzată de factori nocivi din timpul sarcinii, naşterea prematură, complicaţiile din timpul naşterii sau diferite traume şi boli care afectează sistemul nervos central în perioada copilăriei mici. Fiecare este diferit, cu simptome diferite şi trebuie susţinut să se dezvolte într-un mod personalizat.

Semne de avertizare
Mai multe comportamente te pot avertiza și sugera discalculia. Îi este greu mai ales să învețe la matematică, să raționeze sau să-și susțină raționamentul, respinge anumite activități școlare, dar și în viața de zi cu zi are dificultăți în a înțelege anumite chestiuni legate de timp și spațiu. Câteva exemple care te pot alerta:
• Dificultăți în probleme cotidiene: numărarea banilor sau citirea orei
• Confuzie între semnele matematice: +, -, x și ÷
• Dificultăți în înțelegerea conceptului de timp și estimarea timpului care a trecut, a noțiunii de mai devreme sau mai târziu
• Dificultate în estimarea dimensiunii aproximatice a unui obiect di apropiere sau a unei distanțe
• Incapacitatea de a citi numere alcătuite mai multe cifre sau repetarea lor în ordine inversă (67 în loc de 76)
• Dificultatea în a ține scorul în timpul unui joc
• Scrierea „400903  în loc de „493
• Numără din zece în zece dacă i se cere să numere de la 60 în sus (60, 70, 80, 90…)

Gradele discalculiei
Tulburările nu sunt aceleași pentru fiecare copil, diferă de funcția care este perturbață sau de stadiul de dezvoltare. Cercetatorii din acest domeniu au identificat 6 tipuri de discalculie:
1. Discalculie verbală – Dificultate în denumirea cantităților matematice, a numerelor, a termenilor, a simbolurilor și a relațiilor matematice
2. Discalculie practognostică – Dificultate în a enumera, a compara, a manipula cantitățile matematice simbolice
3. Discalculia lexicală – Dificultate în citirea semnelor și simbolurilor matematice
4. Discalculia grafică – Deficiență în scrierea semnelor și simbolurilor matematice
5. Disacalculia ideognostică – Dificultate în a face operații mentale și în a înțelege unele concepte matematice
6. Discalculia operațională – Dificultate în execuția operațiilor metamatice, de calcul numeric, de rezolvare de exerciții și probleme, chiar daca sunt insușiți anumiți algoritmi matematici.

Diagnosticarea
Dacă cel mic pare că are o tulburare de învățare, mai întâi e indicat să consultați un oftalmolog sau orelist pentru a te asigura că nu are afecțiuni oftalmologice sau auditive și apoi un specialist în astfel de tulburări. Deşi simptomele de dificultate în calcul pot apărea încă de la grădiniţă sau din clasa I-a, discalculia este rar diagnosticată înainte de sfârșitul clasei a I-a, deoarece până la această dată instruirea matematică oficială nu a avut de regulă loc în cele mai multe şcoli. Ea devine de regulă evidentă în cursul clasei a II-a sau a IlI-a.

Tratarea
Terapeutul va face diagnosticarea și evaluarea, în funcție de tipul și severitatea disfuncției perioada de tratament este variabilă. Tratamentul nu este unul specific, se va recomanda probabil instruirea individuală și stabilirea unui program adecvat de învățare. Este necesar și sprijinul afectiv, mai ales că o astfel de tulburare nu are legătură cu inteligența copilului. Ar fi de preferat ca și învățătorul să va susțină, să-i acorde mai mult timp pentru efectuarea exercițiilor să nu fie ignorat, neglijat, privi diferit față de colegii lui. Dacă nu este urmat planul terapeutic, copilul va avea de suferit atât din punct de vedere emoțional cât mai ales intelectual. Va avea o încredere scăzută în forţele proprii, va dezvolta complexe de inferioritate, va avea probleme de socializare şi ca adult poate deveni anxios, depresiv şi neîmplinit.

 


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Buton