Disciplina: probleme și soluții

Disciplinarea copilului, asa cum banuiati, probabil, incepe exact cu a nu ignora comportamentele negative, indezirabile.

Atat timp cat noi stabilim niste reguli, respectarea lor depinde, in primul rand, de supravegherea respectarii lor.

Nu de alta, dar nu ne putem astepta ca un copil sa respecte regulile numai pentru ca noi am spus ca ar trebui sa o faca.

Daca ne gan­dim ca si noi, ca adulti, facem acelasi lucru, poate am putea intelege de ce este asa de important sa veghem ca regula sa fie respectata si sa nu ignoram comportamentele inadecvate.

Luam exemplul opririi la culoarea rosie a semaforului – daca nu ar fi o regula penalizata prin consecintele directe (accidentele) si indirecte (amenda si ridicarea permisului de conducere in cazul soferilor) – majortatea dintre noi nu ar respecta-o.

Multi dintre pietoni, de exemplu, nu o respecta intotdeauna. De ce? Pentru ca nu sunt penalizati…

Discuta cu copilul
Nu este chiar asa de simplu sa fii ferm in fata copilului cand acesta iti opune rezistenta, cand te ignora sau cand gaseste mii si mii de argumente pentru a continua ceea ce face (ceea ce fa­ce fiind ceva cu care tu nu esti de acord).

Cea mai proasta atitudine pe care poti sa o iei este sa renunti, sa il lasi sa faca in continuare acel lucru, numai pentru ca vrei sa eviti un conflict cu copilul.

Daca simti ca te enervezi, e bine sa iei cateva secunde pauza ca sa te poti calma, dar revino, pe un ton ferm, privind copilul in ochi si spunandu-i: Am spus sa te opresti'.

Eu as merge mai departe, mai ales cu copiii care vor­besc si care inteleg ce li se spune: De ce crezi tu ca spun eu sa te opresti, de ce crezi tu ca nu sunt de acord cu ceea ce faci?'.

Copilul trebuie adus prin discutii calme spre motivul obiectiv pentru care tu, ca parinte, nu esti de acord cu acel comportament – asta sta si mai tarziu la baza rationamentelor copiilor in luarea deciziilor.

Cand dam pauza de gandire, nu oferim copilului ocazia sa se rasfete in bratele celuilalt parinte sau sa aiba parte de beneficii secundare – ca desenele animate.

Pauza de gandire
Este o modalitate eficienta de disciplinare, dar… Nu astepta sa dai aceasta pauza cand este prea tarziu; nici in sport pauza nu este ceruta de antrenori cand meciul este deja pierdut.

Pauza aceasta este un prilej de regrupare si reechilibrare inainte sa fie prea tarziu. Scopul ei nu este pedeapsa, ci a invata copilul sa isi controleze comportamentul.

Deci:

  1. dam intai un avertisment verbal, ca ar urma pauza, cand lucrurile incep sa o ia razna;
  2. dam pauza de gandire si lasam copilul un timp proportional cu varsta lui, timp in care nu interactionam cu el direct; cand s-a gandit' (calmat) si si-a revizuit atitudinea il laudam pentru aceasta si il lasam la joaca;
  3. laudam comportamentele pozitive; suntem mereu atenti la copil, ca sa observam comportamentele inadecvate inainte de a se produce;
  4. ne adaptam situatiei fiecarui copil in parte – unii sunt foarte rapizi in a face prostioare, altii au nevoie doar sa se stie supravegheati de la distanta pentru a se corecta.

Plangaciosii
Nu suport sa imi vad copilul plangand – in special, cand acest lucru are loc in public (ce va spune lumea!?').

In cazul acesta, nu iesi cu copilul in lume fara sa ii spui dinainte ce urmeaza sa se intample, cu cine ar trebui sa se vada, ce se asteapta de la el, cand veti pleca de acolo (du­pa ce succesiune de evenimente), ce ii veti spune cand va pregatiti de plecare (un cod al vostru pentru plecare).

Copiii rareori plang degeaba'; de cele mai multe ori se simt nesiguri, speriati, ne­mul­tumiti de ceva. Este bine sa ridicati plangaciosul de la locul faptei si sa lamuriti problema intre patru ochi. Daca el deja intra in criza de tan­trum, lasati-l in pace si vorbiti dupa ce s-a calmat.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


Recomandari
Huff
Unica.ro
Mai multe din Copilul tau