Ela Crăciun și metoda ei de a-i învăța pe copii valoarea banilor. „Obișnuiau să ceară fără limită!” / Exclusiv

Ela Crăciun (41 de ani) se poate intitula o femeie împlinită pe toate planurile. Este una dintre cele mai cunoscute vloggerițe de parenting de la noi. Și are o familie superbă cu care se mândrește ori de câte ori are ocazia.

Ela Crăciun și soțul ei au trei copii: Alex, în vârstă de 17 ani, Alesia, în vârstă de 10 ani și Nicholas, în vârstă de 3 ani.

Pentru că parenting-ul este domeniul pe care-l stăpânește cel mai bine, Baby Unica a stat de vorbă cu celebra vloggeriță. Am abordat diverse teme care mai de care mai interesante pentru cei care au copii, dar și pentru ce ce au de gând să își întemeieze o familie.

„Mă consider o norocoasă!”

Ela Crăciun ne-a vorbit, în exclusivitate, despre cum își crește copiii, despre bullying, social media și despre alte probleme ce pot apărea în viețile părinților.  

Cum e viața de mamă cu trei copii de vârste diferite?

Pe cât de dificilă, pe atât de frumoasă. Mă consider o norocoasă că am fost aleasă de acești trei copii minunați să le fiu mamă și le recunoscătoare tuturor celor care m-au sprijinit necondiționat în această misiune. Fără ajutorul mamei, al soțului, bonei și al ,,întregului sat' de care avem cu toții nevoie pentru a ne crește copiii, nu aș fi putut rămâne o mamă fericită și o femeie împlinită pe plan profesional.

Ela Crăciun a adoptat doi copii din Kenya. „Voi fi alături de ei!'

Se vorbește din ce în ce mai des despre bullying-ul din școli și grădinițe. Și știm că tu ești implicate într-o campanie legată de combaterea acestui fenomen. Le-ai vorbit copiilor tăi despre acest subiect?

Da, este într-adevăr un fenomen de amploare despre care am avut grijă ca toți copiii mei să fie conștienți. Am discutat cu fiecare în parte și am găsit cuvintele potrivite în așa fel încât, indiferent de vârstă, să mă asigur că vor fi capabili să identifice situațiile și să se protejeze în fața unui potențial abuz. Evident că eu sper ca aceste discuții să îi facă suficient de conștienți cât să nu participe sau genereze chiar ei astfel de situații, pentru că realist vorbind bullying-ul este peste tot.

Ne putem lovi de el în parc, la locurile de joacă, la grădiniță sau școală și chiar în viața noastră de adult de zi cu zi. Totul pornește de la primii ani de viață, de la toate trăirile experimentate atunci, iar mai apoi la grădiniță și școală. Odată expus acest fenomen poate fi oprit.

Am ales să mă implic alături de cei de la Itsy Bitsy într-o campanie de combatere a bullying-ului încă din grădinițe și asta pentru că nu este niciodată prea devreme să corectăm un tipar de comportament agresiv.

Ce sfaturi le-ai da mamelor ai căror copii trec prin așa ceva?

Să le fie aproape copiilor, să le ofere timpul și disponibilitatea lor, în special atunci când observă ceva ciudat în comportamentul lor. De cele mai multe ori o bună comunicare cu cei mici ne ajută să identificăm cel mai ușor sursa problemelor, pentru că atunci când noi suntem deschiși, calzi și buni, până și barierele lor cad.

„Copilul trebuie să simtă că poate avea încredere în adulți”

Este esențial ca mamele să acționeze încă din prima clipă în care instinctul le spune că ceva este în neregulă cu cel mic. După ce problema este semnalată instituției școlare, este dreptul părintelui să preia controlul asupra situației, atunci când soluțiile oferite sunt ineficiente sau lipsesc cu desăvârșire. Cel mai important aspect este cel al încrederii aici.

Copilul trebuie să simtă că poate avea încredere în adulți și că le poate cere ajutorul. La rândul lor, cred că cel mai important lucru pe care îl pot face adulții aici este să se asigure că cei mici înțeleg că acest fenomen nu se întâmplă din vina lor, pentru că de cele mai multe ori sunt tentați să creadă asta. Ajută și să faceți acasă împreună cu cel mic o listă de răspunsuri și posibile comportamente de afișat în fața agresorului. Atunci când pentru copil sprijinul familiei și al prietenilor nu este suficient, încurajez apelarea la un psiholog sau un consilier specializat în astfel de probleme.

Sfaturi pentru mame de la Ela Crăciun: Cum să ai o relație mai apropiată cu fiica ta

Unde greșesc părinții copiilor care practică bullying-ul?

De cele mai multe ori, motivul pentru care copiii ajung să practice bully-ingul este lipsa atenției primite de la părinți, ceea ce îi determină pe cei mici să o obțină ca urmare a unor comportamente negative. Dacă un copil se simte neglijat sau are un model disfuncțional în familie. Sau se simte pur și simplu neînțeles, îi este greu să își exprime suferința interioară, atunci este predispus la un comportament violent, de tip bully-ing.

Cum au fost la voi discuțiile acelea delicate' pe care orice mamă le are cu fiica ei?

Noi am testat-o pe Alesia încă de acum 2-3 ani, însă ea nu a fost pregătită să vorbească despre acest subiect. Sora mea este medic și ele două sunt foarte apropiate, așa că a mai deschis și ea din când în când subiectul si până la urmă Alesia a ajuns să vorbească cu tatăl ei despre lucrul acesta, într-o seară, în care Alesia a avut tot felul de curiozități.

Alex și Alesia au conturi pe rețelele de socializare?

Da, Alex si Alesia au conturi pe rețelele de socializare, însă le folosesc foarte puțin. Chiar dacă eu mi-am dorit și îi ajut să posteze, au acces la un content foarte bun, poze foarte frumoase, ei nu prea folosesc social media. Chiar aș putea spune că mă bucur să știu că petrec foarte puțin timp pe rețelele de socializare.

Ce părere ai despre accesul minorilor la acea lume și despre dependența de spațiul virtual?

Cred că minorii cu siguranță ar trebui să fie supravegheați de părinți. De exemplu, copiii mei, chiar și Alex, la vârsta asta, la 17 ani, au aplicații de tracking instalate pe telefon și atunci accesul lor este mereu supravegheat. Vrem să știm unde sunt copiii noștri, să îi știm în siguranță și atunci mi se pare important să le urmărim telefoanele.

Se întâmplă uneori ca între frați să mai existe și conflicte, competiție, neînțelegeri, poate accese de gelozie. V-ați lovit de așa ceva? Dacă da cum ați aplanat situațiile tensionate.

Bineînțeles că între cei trei copii ai mei au existat astfel de momente. Mai frecvente aceste momente aș putea spune că sunt între Nicholas și Alesia. Ei doi sunt ca șoarecele și pisica. De obicei, obișnuiam să intervin, să îi despart. Eventual să o cert pe Alesia care era mai mare și cumva, implicit, trebuia să fie și înțelegătoare.

Însă, în ultima vreme, de când fac cursurile de parenting conștient am aplicat o altă metodă, pe care am învățat-o de la doctor Shefali. În momentul în care ei se ceartă nu intervin, nu mă bag, pentru mine conflictul lor nu există și atunci el se va stinge automat.

„Pentru bani muncim, așa că o să munciți și voi!”

În schimb, dacă eu ca părinte vin și îl alimentez pe unul dintre copii, din start îi dau puterea de a merge mai departe, de a cere și mai mult de la celălalt frate, pentru că vede că primește atenție de la părinte și caută aceste certuri. Pentru mine conflictele între ei ,,nu mai există'. Evident că asta nu înseamnă că îi las să se rănească sau să ajungă la vreo situație extremă.

Cum i-ați învățat pe copii care este valoarea banilor?

De exemplu, copiii mei atunci când mă ajută a filmări primesc bani. Asta pentru că obișnuiau să ceară fără limită. Pentru bani muncim, așa că o să munciți și voi. Pentru fiecare filmuleț la care mă ajutați primiți și voi o să primiți o sumă de bani. A funcționat lucrul acesta cu Alesia, mai ales când spunea că își dorește nu știu ce jucărie de care în mod evident nu avea nevoie.

Atunci, bineînțeles că o îndrumam să și-o achiziționeze din banii proprii și surpriza a fost că numai atunci începea să se gândească de două ori dacă are sau nu nevoie de lucrul respectiv. Acum vrea să strângă bani pentru o tabletă, așa că a devenit și mai atentă cu resursele ei.

Pentru Nicho este deja cam devreme să fac lucrul acesta. Însă deja să vorbim despre faptul că nu putem lua doar tot ce își dorește el, care atunci când intră într-un magazin ar vrea de toate. Atunci punem limite de acasă. Mergem în magazinul Lego, dar cumpărăm un singur obiect. El este foarte amuzant atunci când ne însoțește la cumpărături, pentru că stă și cântărește lucrurile, nu este impulsiv. Îmi place că nu este risipitor.

Foto – PR / Facebook