Irina Petrea,”Supernanny”: „Pedepsea disproporționată de greșeala copilului este ca o asuprire”

Irina Petrea, devenită celebră cu emisiunea Supernanny, de la Prima TV, a fost invitată în podcastul găzduit de Jorge și a vorbit acolo despre un subiect de interes mai ales pentru părinții de adolescenți.

Experta în parenting a adus în discuție perioada adolescenților în care simt nevoia să se afirme și valideze în fața celorlalți. Irina Petrea a explicat că acest comportament este normal în rândul tinerilor, dar doar atâta timp cât nu capătă valențe de obrăznicie.

„E foarte important să poți spune ‘Nu”

Este vorba despre o asertivitate a copilului. Aceea de a putea să-și afirme părerile, ideile. Să poți spune ‘Nu atunci când ceva nu este bine pentru tine, atunci când cineva încearcă să te intimideze, atunci când cineva te umilește sau încearcă să profite de tine. E foarte important să poți spune ‘Nu. Cum este foarte important și să poți spune ‘Da, să-ți poți susține o idee cu argumente, nu cu limbaj violent sau cu pumni sau strigături.

Asta este foarte important și vine la pachet cu încrederea în sine a copilului. Sigur că există această conduită exaltată a adolescentului care crede că poate să mute munții din loc. Și bravo lui! E, de fapt, o caracteristică evolutivă. Dacă oamenii nu ar avea la această vârstă această încredere în ei și sentimentul că sunt nemuritori, că pot să schimbe tot Universul, să-l răstoarne, ar fi foarte trist. Noi nu am putea să facem foarte multe lucruri. Este o cerință în evoluția noastră, ca indivizi.' – a explicat ea.

Ce fel de tată este Cătălin Cazacu. „Am un altfel de parenting'

Problema se pune atunci când nu știi cum să ghidezi adolescentul print toată această constelație de emoții, de stări, de trăiri. Și când încerci ori să-i pui pumnul în gură și să nu-l asculți, să-I arăți cine e șeful. Bineînțeles că acest lucru nu va face decât să îl irite și să îl îndepărteze afectiv de tine, indiferent că ești profesor sau părinte.

„Am nevoie să înțeleg ce limite pun copilului”

Și există și cealaltă abordare în care îl lași și îl încurajezi, ca părinte, să fie obraznic, la modul propriu – să vorbească urât, să facă gesturi obscene în lume. Pe principiul Lasă, decât să-l pună altul la punct, mai bine așa…' Și învață să fie mârlan. E o mare diferență între a fi asertiv, a fi un om care își poate susține o idee și spune nu abuzului și a fi mârlan. E important ca un adolescent să spună nu abuzului, să înțeleagă ce e un abuz, ce e manipularea, să poată să-și apere demnitatea. E important pentru ei să nu pună capul în pământ, să nu ia toate jignirile.' – a completat Irina Petrea.

Supernanny a spus câte ceva și despre maniera în părinții ar trebui să aleagă pedepsele pentru când copiii calcă strâmb. Irina Petrea consideră că pedepsele care nu sunt corelate cu faptele, au o influență negativă asupra comportamentului copilului.

Ca părinte de adolescent am nevoie să înțeleg ce limite pun copilului. Și știm că orice lucru are consecințele lui. Iar copilul trebuie să înveșe acest lucru. Dacă te sui într-un copac, de exemplu, ok, îți impresionezi prietenii, dar poți cădea, să-ți rupi mâna sau coloana. Și ce rost are să nu-l mai las la desene dacă nu mă ascultă? El poate renunță singur la desene pentru a se da mare în fața celorlalți.

Deci consecințele care nu sunt gândite și se vor doar pedepse, pentru că părintele e foarte furios sau foarte speriat, iritat și, practic, se răzbună pe copil, printr-o pedeapsă aberantă, nu îmbunătățesc deloc comportamentul. Dacă te lininștești și meditezi la ce l-ar putea învăța pe copil să nu repete greșelile sau comportamentul neadecvat, găsești alte soluții.

De  foarte multe ori, comportamentl neadecvat înseamnă doar că vrea atenție, pentru că altfel nu-l bagi în seamă. Dacă dai mai multă atenție negativă copilului spunându-i să înceteze, să nu mai facă, nu se produce niciun fel de schimbare. E mult mai bine pentru un astfel de comportament deranjant al copilului să nu-I mai dau atenție.

„Pedeapsa trebuie să aibă legătură cu ce a făcut”

Când un copil primește pedeapsă, în mintea lui se întâmplă o revoltă. Consecința negativă (pedeapsa) dacă este disproporționată cu ce a făcut copilul, el o va simți ca pe ceva nemeritat, ca pe un soi de asuprire. Copilul știe, cumva, când greșește și cât de tare greșește.

Mai ales dacă eu, ca păritne, i-am făcut regulile foarte clare în mintea lui. Dacă au greșit foarte tare, ei sunt conștienți de asta, de multe ori. Dacă eu acționez doar sub imperiul emoțiilor mele atunci când vreau să-i dau o consecință negativă, să-l învăț minte, asta nu  e educație. E un soi de răzbunare. Copilul acela va face lucrui și mai urâte de atât. La urma, urmelor, un copil se învață și cu bătaia. Nu e o soluție.

Eu am nevoie să mă gândesc la ceva logic. Pedeapsa trebuie să aibă legătură cu ce a făcut. Cum era cu copacul, de ce s-I tai telefonul și desenele? Nu îl mai las să iasă afară două săptămâni. Pentru că atunci când a ieșit și i-am spus să nu se urce în copac, el s-a urcat în copac. Dacă îi tai desenele și se duce din nou afară, iarăși se suie în copac, pentru că se gândește că oricum i-am tăiat desenele, nu mai are nimic de pierdut.' – a explicat expertul în parenting.

Foto – captură video