Mit şi adevăr despre diete - REVISTA BABY: Pentru părinti și copii

Cele mai frecvente întrebări de nutriţie şi dietă îşi găsesc răspunsul în acest articol. Specialista noastră îţi va clarifica toate nelămuririle pe care le-ai avut vreodată cu privire la curele de slăbire şi nu numai.

Un vechi prieten îmi spunea zilele trecute: „Unde sunt mai mult de două femei şi discută aprins, sigur bârfesc sau vorbesc despre diete…”

Aşadar, mi-am propus să abordez şi eu acest subiect în vogă (dieta) şi să apelez la un specialist pentru ca tu să fii perfect lămurită şi în cunoştinţă de cauză atunci când vrei să mai încerci o nouă cură de slăbire.

„Trişatul” în curele de slăbire
„Călcatul strâmb” trebuie evitat şi combătut la maximum, însă nu întotdeauna lucrurile ne sunt în totalitate sub control şi nici nu se întâmplă aşa cum ne-am propus.

Explicaţia necesităţii imperioase de a consuma ceva dulce şi bun se referă la serotonină, hormonul care dă senzaţia de bine.

Dacă nivelul de serotonină e scăzut, ne simţim trişti sau chiar deprimaţi. Şi atunci consumăm ceva dulce. Din păcate, zahărul şi carbohidraţii inferiori eliberează cantităţi mici de serotonină…

Pentru o perioadă scurtă, se instalează senzaţia de bine, după care nivelul serotoninei scade şi apare iar nevoia de zahăr.

Femeile care se simt vinovate de această nevoie permanentă de dulce nu fac decât să-şi înrăutăţească starea psihică generală şi astfel să crească nevoia de serotonină. Şi uite aşa se instalează un fenomen greu de controlat: alimentaţia emoţională, a cărei rădăcină este nutriţia necorespunzătoare.

Orice abatere de la un program alimentar deja început trebuie privită pozitiv, indulgent şi în acelaşi timp responsabil, în niciun caz cu vinovăţie şi părere de rău, iar dieta începută trebuie continuată relaxat şi cu entuziasm.

Colita ne împiedică să mâncăm crudităţi – totuşi, se poate ţine o dietă.
Există principii fundamentale care au drept scop administrarea unor alimente uşor de digerat în etajele superioare ale tubului digestiv, reuşind să pună colonul în repaus prin aşa-numitul regim de protecţie sau de cruţare colică.

În cadrul acestuia se vor interzice o serie de alimente nocive intestinului, ca fructele cu coajă şi seminţe ori cele uscate, toate crudităţile tari sau necoapte, pâinea proaspătă, condimentele iritante, conservele din carne şi peşte, mezelurile, alcoolul şi cafeaua.

Într-o primă fază se exclud toate alimentele ce conţin celuloză, punând colonul în repaus printr-o dietă hidrică alcătuită din ceaiuri bogate în tanin. Apoi se va administra un regim format din alimente cum ar fi: brânză nefermentată, carne fiartă, peşte slab, ouă.

Se vor interzice legumele şi fructele verzi şi uscate, pâinea, pastele, orezul. Alimentele care conţin celuloza vor fi introduse progresiv, la început fierte şi pasate, în ordinea conţinutului în celuloză şi a digestibilităţii acesteia.

Este regimul disociat cel mai bun, atât pentru sănătate, cât şi pentru siluetă?
Regimurile disociate sunt programe alimentare hipoglucidice, în care se urmăreşte combinarea principiilor alimentare în aşa fel încât să se piardă excesul ponderal. Din această categorie fac parte: dieta Atkins, dieta Scarsdale şi dieta Montignac.

Unele diete disociate propun consumarea unui singur tip de aliment în fiecare zi, în cantităţi nelimitate. Rezultatele obţinute după câteva săptămâni sunt vizibile, însă aceste diete nu vor deveni un mod de viaţă, pentru că este obositor şi incomod să mănânci acelaşi lucru la toate mesele, iar organismul nostru are nevoie de diversitate la fiecare masă consumată. Alte diete disociate propun anumite combinaţii de alimente, care, deşi sunt consumate în cantităţi mari, duc la scăderea în greutate.

Aşadar, este vorba de o disociere pe mese şi nu pe zile; acest regim este o alternativă eficientă la avalanşa de cure de slăbire restrictive şi nesănătoase care apar zilnic. Acest regim disociat poate să fie abordat pentru perioade îndelungate şi chiar să devină un mod comod şi sănătos de viaţă. Rezultatele apar în timp relativ scurt şi sunt durabile.

Totul despre dieta Atkins
Una dintre cele mai mediatizate şi chiar încercate diete ale zilelor noastre este cea bazată pe un aport excesiv de proteine şi un deficit de carbohidraţi. Este mediatizată, evident, pentru că se pierd kilograme în perioade scurte de timp, însă cei care o promovează nu aduc la cunoştinţă celor interesaţi să slăbească potenţialele riscuri pe care le implică folosirea îndelungată a acestui tip de dietă.

Riscurile dietei Atkins
1. Cancerul de colon
Este cea mai comună formă de cancer din Europa şi America de Nord şi una dintre pricipalele cauze de mortalitate de natură oncologică. Se consideră că, pe perioade lungi, consumul zilnic de carne, în special carne roşie (porc, vită sau miel), este asociat cu o creştere de trei ori a riscului de cancer de colon şi aceasta datorită faptului că preparatele din carne roşie nu conţin fibre, adică protectorii colonului.

2. Boli cardiovasculare
În general, pierderea în greutate tinde să reducă nivelul colesterolului, în timp ce consumul de grăsimi saturate şi colesterol tinde să-l crească. Susţinătorii acestei diete afirmă că studiile clinice arată o scădere a LDL (colesterolul rău) şi o creştere a HDL (colesterolul bun) în urma acestui program alimentar.

Ce nu se spune este faptul că persoanelor care au ţinut această dietă li s-au administrat suplimente nutriţionale cum ar fi: ulei de in (conţine fibre), crom (inhibă pofta de dulce), vitaminele E şi C (antioxidanţi) şi multivitamine, iar exerciţiile fizice au fost regulate.

Periculoasă este ideea susţinută de unele materiale de mediatizare conform cărora „consumul produselor din carne şi lactate, care sunt bogate în grăsimi şi colesterol, nu prezintă riscuri”. Aceasta contrazice în totalitate părerea medicilor cardiologi care susţin că, chiar şi după o singură masă alcătuită numai din proteine şi grăsimi, arterele pot fi afectate, crescând astfel riscul de atac de cord.

3. Osteoporoza
Este cunoscut faptul că un consum mare de proteine animale stimulează eliminarea urinară a calciului (pierderile de calciu sunt cu 55% mai mari decât valoarea normală) şi astfel creşte incidenţa fracturilor. Cercetătorii au ajuns la concluzia că după o astfel de dietă există o încărcătură acidă a rinichilor şi astfel creşte riscul formării pietrelor la rinichi, dar şi riscul afectării densităţii oaselor.

4. Complicaţiile diabetului
În diabet, rinichii şi inima pot ridica o serie de probleme. Întrucât controlul nivelului colesterolului sanguin şi protejarea rinichilor sunt esenţiale la diabetici, comunitatea medicală recomandă alegerea dietelor bogate în legume şi fructe şi limitarea grăsimilor saturate, a colesterolului şi a proteinelor animale.

5. Alte efecte adverse
După o perioadă de şase luni de dietă hiperproteică s-au mai constatat urmatoarele efecte adverse:

constipatie (69%)
dureri de cap (60%)
respiraţie neplăcută (38%)
crampe musculare (35%)
slăbiciune generală (25%)

6. Afectarea rinichilor
Există studii clinice pe perioade îndelungate care arată că persoanele consumatoare de mari cantităţi de proteine şi grăsimi animale manifestă, în timp, o activitate redusă a rinichilor – în special în cazul celor trecute de 40 de ani şi al celor cu hipertensiune arterială.

De asemenea, mici disfunctionalităţi ale rinichilor se întâlnesc la peste 40% dintre persoanele diabetice. În plus, consumul mare de proteine animale este asociat cu formarea pietrelor la rinichi.

Cum funcţionează?
Teoria aflată în spatele acestei diete se bazează pe evitarea consumului de glucide de orice provenienţă (fructe, sucuri de fructe, legume rădăcinoase, fasole, pâine, orez, paste şi orice fel de cereale) şi pe consumul de alimente bogate în proteine şi grăsimi (carne, brânză).

După această etapă în care se limitează carbohidraţii la maximum, urmează o perioada mai relaxată în care sunt introduse unele legume sau fructe, însă dominante în farfurie sunt tot proteinele şi grăsimile.
Există materiale care promovează acest tip de dietă şi care descriu faptul că o dietă lipsită de carbohidraţi obligă corpul să trasforme principiile alimentare disponibile în energie, mai exact lipidele şi proteinele. În timpul arderii proteinelor şi lipidelor se produc compuşi numiţi corpi cetonici, a caror prezenţă în urină dovedeşte că lipoliza se face doar pe baza proteinelor şi grăsimilor.

Datorită consumului mare de carne, produse lactate grase, proteine animale şi grăsimi saturate, o serie de institute de cercetare şi monitorizare a bolilor cardiovasculare şi cancerului au început să atenţioneze populaţia asupra riscurilor pe care le implică aceste diete sărace în glucide.