Primul an cu Tudor (luna a doisprezecea)

Pe 11 septembrie, Tudor Alexandru Cimpoescu a implinit un an. Evolutia lui luna de luna a fost subiectul proiectului „Primul an cu Tudor”, care s-a „nascut” cu ajutorul Pampers.

De la primele zile si grijile din perioada imediat urmatoare nasterii, pana la probleme legate de ingrijire sau alimentatie – toate au fost surprinse in acest material si in imagini, dar si in cuvinte.

Si pentru ca o prima aniversare se poate constitui si ca punct de plecare pentru un prim bilant, mai jos sunt cateva impresii ale parintilor legate de acest prim an spectaculos din viata lui Tudor.

Catalin isi aminteste: Vestea ca am ramas „insarcinati” am primit-o cu bucurie, si tot cu bucurie vedeam crescand burtica ce-l adapostea pe Tudor cel simpaticos. Perioada „nastere-spital-adus acasa copilul si mama lui” a fost foarte agitata, avand-o si pe mama mea in spital, insa totul a trecut cu bine.

Dupa aceea, cu copil mic acasa, pe care il hraneam cu seringa, copil care tipa ca din gura de sarpe cand nu-i convenea nimic, am avut nevoie de ceva timp sa ma obisnuiesc, si marturisesc ca a fost cam greu, cel putin prima luna (mai avusesem animalute luate de mici, credeam ca e cumva asemanator, insa m-am cam inselat, recunosc…).

Asa au trecut saptamanile
Cu fiecare saptamana care trecea, cu insemnarile zilnice din caietul copilului (cat a mancat, ce a mai facut, cat a luat in greutate, cand i-au dat primii dintisori, primul zambet, prima imbratisare), legatura tata-fiu crestea, si la fel si inima mea – de mandrie, atunci cand il priveam, fie ziua, cand se tara de-a busilea, fie noaptea, cand il verificam si il inveleam.

Zilele s-au succedat cu repeziciune, a urmat botezul (la opt luni si jumatate), apoi vacanta la mare (care, intre noi fie vorba, nu a fost una clasica, pentru ca, asa cum era de asteptat, am fost „bone” non-stop), iar acum, aniversarea primului nostru anisor de viata…

De fapt, dupa acest prim an plin de evenimente care s-au desfasurat cumva pe fast-forward, sunt constient ca bucuriile cu piticul meu abia acum incep…

Nu pot descrie in cuvinte, desi sunt convins ca toti parintii stiu exact despre ce vorbesc, ce simt atunci cand Tudor zice „tata”, cand vine in goana mare cu mainile spre mine atunci cand ajung acasa, cand rade cristalin atunci cand il pup si il gadil – marturiseste Catalin.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3


Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din Povestea lor