Primul copil, al doilea, al treilea…
La primul copil, stai ore intregi uitandu-te la el, cu temerea ca i s-ar putea intampla ceva, la al doilea, te uiti sa nu-l loveasca primul, la al treilea, deja te uiti dupa un loc unde sa te ascunzi macar cateva minute de cei trei copii. Deci iata cum, de la sine, comportamentul nostru ca parinti se modifica odata cu cresterea numarului copiilor in familie.
Deja dupa primul copil stim la ce ne-am putea astepta, teoretic mai rau de atat (cum a fost cu primul) nu are cum sa fie, deoarece diferenta este ca nu mai suntem asa de anxiosi si prapastiosi si ca stim atat de multe despre cresterea copiilor, incat chiar le putem da lectii altora.
La al doilea, al treilea copil avem acel aer de superioritate – si chiar degajare – al persoanelor care se afla la a doua, a treia vizita in strainatate, in acelasi oras in care au fost pentru prima oara cu ceva timp in urma, insotiti de un ghid turistic.
Stim deja la ce sa ne asteptam, cum sa reactionam in anumite situatii si cum sa rezolvam eventuale probleme. Singurul lucru pe care trebuie sa il facem este sa respectam regulile, caci natura isi face datoria.
Cum influenteaza stilurile parentale
Am mai vorbit in alte randuri despre anumite trasaturi de personalitate ale copilului in functie de ordinea nasterii, cum este primul nascut, mijlociul, mezinul.
Copiii dezvolta unele din trasaturile lor de personalitate prin influenta acestui rang al nasterii, prin raportare la fratii sai, dar mai ales observand comportamentul parintilor in raport cu sine si cu ceilalti frati. Daca parintii constata ca au esuat educational cu primul nascut, schimba metodele, atitudinea fata de urmatorul copil.
Ce efecte pot avea aceste stiluri de comportament parental modificat asupra copiilor cand devin la randul lor adulti? Henry T. Stein a identificat cateva din consecintele stilurilor parentale asupra personalitatii adultului.
Aceste influente sunt cu atat mai mari, cu cat parintii adopta un comportament diferit de la un copil la celalalt, transmitand in mod clar copiilor nu doar ca se fac diferente intre ei, ci si ca sunt constienti de ineficienta unui comportament adoptat anterior, deci de esec.
Modul in care parintii decid sa-si educe copii are o importanta deosebita in formarea personalitatii acestora.
Mara este mama a doi baieti
Pe primul, ea si sotul ei l-au crescut destul de constrangator, au pus foarte multe limite, reguli, au citit tone de carti de crestere a copilului, au aplicat si ei ce au crezut ca e bine, au fost destul de inconsecventi cu aplicarea regulilor, dar consecventi in a interzice haotic diferite lucruri. Pe al doilea (dupa ce au realizat cateva din greselile facute), l-au crescut foarte liber.
Ce fel de adulti ar putea deveni cei doi? Primul probabil va fi un anxios, va vedea viata in alb si negru, totul sau nimic, va tinde fie sa faca pe seful (prin imitarea parintilor), fie sa fie foarte supus (printr-un conformism excesiv), fie sa dezvolte o rezistenta surda la influentele mediului, devenind un „amanator de decizii”, ori poate un rebel refuzand sa se supuna vreunei constrangeri de orice fel (inclusiv casatoriei), vazand orice indatorire din viata sa ca pe o obligatie pe care o indeplineste fara placere.
Cel de-al doilea copil, crescut prea liber, va fi genul de adult care se rasfata pe sine, plictisit, apatic, fara odihna, fara initiativa. Va avea asteptari pasive in ceea ce-i priveste pe ceilalti, va astepta ca ei sa-i anticipeze dorintele.
Nu va fi un fan al muncii neobosite, si nici nu se va inghesui sa isi gaseasca de lucru, nu va fi foarte interesat de cariera, iar perseverenta va fi pentru el o problema. Va cauta mereu parteneri care sunt indulgenti cu el.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3