Probleme la școală: cum să le depistezi

Dacă juniorul tău începe școala, perioada care urmează este una dificilă și pentru el, și pentru voi, părinții. Într-o primă fază, cei mai mulți copii sunt încântați să meargă la școală, dar tocmai când adulții răsuflă ușurați că cel mic s-a adaptat, încep să apară probleme la școală. Uite la ce să fiți atenți și cum să depistați din timp unele probleme la școală.

Unii copii pot decreta, la nici 2-3 săptămâni după ce au devenit școlari că 'școala este plictisitoare', în timp ce alții se plâng de anumite simptome fizice. Durerile de cap sau de burtă (reale sau imaginare) pot fi un semn al stresului resimțit de copilul care nu se adaptează la statutul lui de 'copil mare', școlar. În multe cazuri, problemele de care se plânge copilul (durerile de cap, de exemplu) sunt reale și sunt cauzate de probleme de vedere nepistate până acum. Ar fi bine ca după începerea școlii să faceți o testare oftalmologică, pentru a elimina eventualele suspiciuni legate de problemele de vedere.

Bobocii care intră pentru prima oară la școală pot avea anumite probleme cu scrisul și desenatul,mai ales aceia care și-au dezvoltat abilitățile de coordonare mai târziu. Prin comparație cu ceilalți colegi care fac bastonașele cum spune doamna, ei se pot simți 'necorespunzători' sau chiar 'proști' (poate chiar unii dintre colegi le aplică această ultimă etichetă). Fiți atenți să nu înceapă școala cu un complex de inferioritate, căci cu greu îl mai poate depăși ulterior.

Tot în primul an la școală pot fi depistate și anumite probleme legate de hiperactivitate și deficit de atenție. Deși mulți părinți refuză să creadă că cel mic ar putea avea ADHD, învățătorii au ochiul format și știu când ceva nu este în regulă. Lăsați sensibilitățile și orgoliile la o parte și mergeți cu cel mic la un psiholog, pentru mai multe investigații.

Mare atenție la copiii cu situații speciale – cu părinți divorțați, provenind din familii în care unul dintre părinți lucrează în străinătate sau în care tocmai s-a născut un bebeluș . În mod ideal, în familia unui copil care intră la școală nu ar trebui să aibă loc schimbări prea mari în preajma evenimentului. Ar fi de dorit ca nimic fundamental să nu se schimbe pentru el: nu este bine ca în anul în care cel mic intră la școală să vă mutați sau să aduceți pe lume un al doilea copil, chiar dacă cel mic spune că vrea un frățior. Dacă aceste situații nu pot fi evitate, copilul școlar începător trebuie supravegheat cu mare atenție, chiar când pare încântat de școală. Problemele de adaptare pot apărea la câteva luni bune după ce a început școala.

Semne că cel mic nu se adaptează:

• Plânge destul de mult sau este mai agresiv verbal și cu alți copii.

• Nu dorește să mai meargă la școală pe care o califică drept îngrozitoare sau dimpotrivă, plictisitoare

• Menționează des numele unor copii care-l cam supără.

• Adoarme greu, doarme agitat și mănâncă mai puțin.

• Spune că doamna nu-i dă lui niciodată dreptate.

• Este mult mai activ sau, dimpotrivă, apatic și neinteresat de lucruri care înainte îi făceau plăcere.

• Are un regres în comportament – vrea din nou să fie mic, vrea să bea din biberonul lui de când era bebe sau se agață de voi mai mult decât o făcea.

• Începe să spună tot felul de povești  și minciunele (pe care le inventează pentru a se da mai interesant și a capta atenția colegilor, în încercarea de a-și găsi locul în grup/clasă)