Cuplul în trei: el, ea și copilul

Uneori, apariția unui bebeluș în cuplu are urmări chiar mai grave decât o aventură a unuia dintre soți. Pentru că dacă amanta/amantul poate dispărea din peisaj și relația de cuplu se poate reface, copilul a venit pentru totdeauna în familie: Iar dacă unul dintre părinți formează un nou cuplu cu bebelușul, și-l pune pe partener pe locul 2 pentru totdeauna, relația cu partenerul cu greu se mai poate recupera.

Chiar dacă ați avut la dispoziție nouă luni pentru a vă obișnui cu ideea că veți fi părinți, venirea pe lume a unui copil reprezintă, întotdeauna, o mare încercare pentru relația de cuplu. Tu treci brusc de la statutul de soție la cel de mămică, iar partenerul tău are propriile lui temeri – nu mai este el singurul din viața ta.
Deși multe viitoare mămici își promit că nu vor cădea în capcana aceasta, de a fi acaparate total de către bebeluș, imediat după venirea pe lume a celui mic se formează un nou cuplu în cuplu –  mama și bebelusul.

Noul 'cuplu' paralel cu relația de până atunci depinde în mare parte de sentimentele dintre mama și tata.  Dacă înainte de venirea copilului pe lume cuplul nu era foarte unit, mama va avea tendința, în cele mai multe dintre cazuri, să se „agațe' de copil, încercând să se împlinească în acest fel, dacă nu a fost prea fericită ca soție. Tatăl se va simți exclus și fie va suferi, fie se va îndepărta și el din ce în ce mai mult din relație, căutând împlinirea în altă parte (a se citi alte brațe)

Dacă relația voastră a fost deschisă și ați discutat înainte de apariția copilului toate aspectele, inclusiv despre viața sexuală după naștere, atunci veți trece cu bine peste hop, iar noul venit în familie, o va completa, nu va face concurență relației de cuplu.

Cum să ai o relație bună în…trei

O solutie ar fi să vă implicați amândoi în creșterea celui mic și să vă împărțiți sarcinile. Veți obține mai mult timp liber pe care să-l petreceți împreună.

Tu, mama, trebuie să înveți ceea ce știi, în teorie, copilul nu este numai al tău. Încearcă să nu te consideri părinte unic, să nu monopolizezi bebelușul. Lasă-te ajutată și comunică-i și soțului tău așteptările tale.

Pe de altă parte, discută și temerile lui. Tu naști, dar viața amândurora se schimbă, nu numai a ta,iar bărbații au cam obosit ca la fiecare discuție în contradictoriu, noi să venim cu dreptul de veto sub forma afirmației/reproș 'nu-mi amintesc să fi fost tu însărcinat și să treci prin experiența nașterii'.

Important este să ajungeți la concluzia că relația voastră de cuplu reprezintă în continuare o prioritate, chiar dacă acum pare trasă pe o linie secundară.

Indiferent cât de aglomerați ar fi și indiferent cât de clișeu ar suna, trebuie să vă faceți timp doar pentru voi doi. Imposibil să nu găsiți o bonă, un bunic sau un prieten care să aibă grijă câteva ore de copil.

Întâlnirile voastre în doi nu trebuie să fie neapărat sexuale (deși mai mult ca sigur, lui nu i-ar displăcea asta). Pur și simplu este un timp de care aveți nevoie pentru ca mama să realizeze că bebelușul nu mai crește în ea, ci lângă ea și să revină la relația care a făcut posibilă venirea pe lume a copilului de la început – relația de cuplu.

foto Shutterstock