Un picior mai scurt decât celălalt: inegalitatea de lungime a membrelor la copil

Multe diferențe de lungime între picioare sunt mici și nu cer niciun tratament. Când devine o problemă, cum se măsoară corect și ce soluții există la copil.

Un părinte observă că fusta fetei stă strâmb, că pantalonii se tocesc diferit sau că, la înot, un picior pare mai lung. Alteori, diferența este descoperită întâmplător, pe o radiografie făcută din alt motiv. Inegalitatea de lungime a membrelor inferioare este mai frecventă decât se crede, iar cele mai multe cazuri nu au nevoie de niciun tratament.

Cât este normal

Corpul omenesc nu este perfect simetric. O diferență de până la aproximativ un centimetru între picioare este întâlnită la o bună parte dintre oameni, de cele mai multe ori fără să producă vreun simptom și fără să fie descoperită vreodată.

Ce contează nu este doar cifra, ci trei lucruri împreună: mărimea diferenței, vârsta copilului și cauza. Aceeași diferență de doi centimetri înseamnă altceva la un adolescent care aproape a terminat creșterea și altceva la un copil de patru ani, la care diferența poate crește proporțional cu restul creșterii.

De unde apare

Cauze care opresc sau încetinesc creșterea unui os:

o fractură care a trecut prin cartilajul de creștere și s-a vindecat cu o punte osoasă; de aceea, după fracturile din vecinătatea genunchiului sau a gleznei, controalele radiologice continuă luni de zile, chiar dacă durerea a dispărut de mult;
o infecție osoasă sau articulară care a atins cartilajul de creștere;
boala Perthes, care poate lăsa un cap femural mai mic și un picior ușor mai scurt;
displazia de șold tratată tardiv;
afecțiuni congenitale în care un segment de membru este scurt de la naștere.

Cauze care accelerează creșterea:

o fractură de femur la copilul mic, după care osul poate crește temporar mai repede;
tumori vasculare sau malformații care „hrănesc' în plus osul;
unele boli inflamatorii articulare.

Există și o categorie aparte: inegalitatea aparentă. Picioarele au aceeași lungime, dar par diferite din cauza unui bazin înclinat, a unei contracturi musculare la șold sau a unei scolioze. Aici tratamentul se adresează cauzei, nu lungimii osului.

Un bazin înclinat sau un umăr mai jos pot fi primul semn observat acasă.

Cum se observă acasă

tivul pantalonilor sau al fustei stă inegal;
copilul stă în picioare sprijinindu-se mereu pe același picior, cu celălalt genunchi ușor îndoit;
merge pe vârful unui picior, ca să compenseze;
umerii sau talia par asimetrice;
tălpile pantofilor se tocesc diferit;
la copiii mai mari, oboseală sau durere de spate după efort prelungit.

Dacă observați și o asimetrie a taliei sau a umerilor, merită făcut acasă și testul Adams, pentru că o scolioză poate produce aceeași impresie.

Cum se măsoară corect

Măsurarea cu banda de croitorie, de la șoldul osos până la glezna internă, este utilă ca prim reper, dar are o marjă de eroare de aproape un centimetru. De aceea, la cabinet se folosesc metode mai precise:

testul blocurilor: copilul stă în picioare, iar medicul pune plăcuțe de grosime cunoscută sub piciorul mai scurt, până când bazinul devine orizontal; grosimea totală dă diferența funcțională;
radiografia de membre inferioare în ortostatism, care măsoară separat femurul și tibia și arată exact unde se află scurtarea;
radiografia de mână, pentru vârsta osoasă, pentru că predicția evoluției depinde de cât mai are copilul de crescut, nu doar de vârsta din buletin; un reper înrudit este scorul Risser.

Pe baza acestor date, medicul estimează care va fi diferența la sfârșitul creșterii. Această estimare, repetată la 6–12 luni, este cea care ghidează decizia.

Ce se face, în funcție de diferență

Sub 2 centimetri. De obicei nu se face nimic. Organismul compensează ușor, iar copilul nu are simptome. La copiii care acuză oboseală, o talonetă în pantof rezolvă disconfortul.

Între 2 și 5 centimetri. Se folosește o compensare externă: talonetă în pantof pentru diferențele mici sau o adăugare la talpa pantofului pentru cele mai mari. La copiii cu creștere suficientă rămasă se poate discuta epifiziodeza: o operație mică prin care se încetinește temporar sau definitiv creșterea la genunchiul piciorului mai lung, lăsând celălalt picior să ajungă din urmă. Momentul se calculează atent, pe baza vârstei osoase, pentru că operația nu alungește nimic, ci doar oprește creșterea de partea opusă.

Peste 5 centimetri. Se discută alungirea osoasă. Osul se secționează, iar cele două capete sunt îndepărtate treptat, cu aproximativ un milimetru pe zi, cu ajutorul unui fixator extern sau al unei tije introduse în interiorul osului. În spațiul creat se formează os nou. Este un tratament de durată, care cere multe luni de îngrijire a fixatorului și kinetoterapie zilnică, dar care poate corecta diferențe mari.

Ce înseamnă pentru viața de zi cu zi

Copiii cu diferențe mici fac sport fără nicio restricție. Nu există exerciții care să alungească un os, iar branțurile obișnuite, cumpărate fără indicație, nu rezolvă o inegalitate reală. Ce ajută este urmărirea la intervale regulate, pentru că decizia corectă depinde de tendință: o diferență care rămâne constantă este cu totul altceva decât una care crește de la un control la altul.

La copiii care nu au niciun simptom, un control la 6–12 luni este suficient, iar intervalul se scurtează în perioadele de creștere rapidă.